-Contraindicatii plante medicinale-

Ca fiecare medicament, si plantele medicinale au contraindicatii atunci cand nu se respecta doza (se supradozeaza). Comparativ cu preparatele medicinale chimice plantele actioneaza mai fin, provoaca mai putine reactii adverse si complicatii. Din aceasta cauza unii oameni considera ca folosirea plantelor este complet inofensiva, indiferent ce modul lor de administrare.
Parerea aceasta nu are nimic comun cu realitatea. Ca si in cazurile de tratamente cu pastile, administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor. Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :
PLANTE MEDICINALE
- Aloea provoaca in unele cazuri inflamatia intestinului gros, afluxul de sange .a organele bazinului mic, inhiba peristaltismul intestinal. Cei cu afectiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii biliare vor folosi cu prucenta aceasta planta.
-   Armurariul nu se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coagulabilitatea sangelui crescuta.
-Barba - ursului (multi o cunosc drept coada calului) in caz de supradozare apar dureri de rinichi, in zona de jos a spatelui. Trebuie folosita cu moderatie de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inima si de rinichi.
-  Baile de namol (peloidoterapia, fangoterapia) imbunatatesc metabolismul organismului in general, stimuland functionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) in cazuri de: afectiuni oncologice, mioame, tuberculoza activa, tiroidoza, imediat dupa un infarct miocardic, in timpul sarcinii, in procesele inflamatorii acute.

- Castanul, supradozat folosit sub forma de flori in ceai, in doze mari provoaca crampe ale degetelor de la maini.
- Cimbrisorul in cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariana si cerebrala, fibrilatie auriculara (atriala).
 -  Catina alba este contraindicata pentru bolnavii cu colicistita acuta, pancreatita, diaree cronica. La barbati, catina alba poate provoaca prostatita adenomatoasa iar la femei mastopatie datorita continutului de fitohormoni. in caz de astm bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul care se afla in cantitati mari in catina alba poate provoca alergie.
-   Coada soricelului poate provoca in caz de supradozare ameteala, diaree, eruptii, tromboflebita.
- Echinacea nu se recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza si in caz de sensibilitate ridicata fata de plante compozite.
- Florile de tei supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica de 6 luni.
- Hameiul, folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata, voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului digestiv.
- Iarba mare ridica tensiunea.
-  Imortela, folosita in doze mari, ridica tensiunea arteriala, provoaca fenomene de incetinire a functiilor ficatului.
-   Inul, sub forma de seminte, provoaca diaree. Folosirea indelungata (mai mult de trei saptamani) actioneaza negativ in cazuri de colecistita si hepatita.
-  Ginsengul nu se recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potentei.
-  Laptisorul de matca nu se foloseste in caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).
- Laminaria (alge marine) - supradozata, folosita timp indelungat, duce la osteoporoza.
- Macesul, atat de cunoscut, provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, daca e folosit excesiv.
- Matasea de porumb in cantitati mari inhiba centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii, dar in doze mici il stimuleaza. Supradozata provoaca de asemenea si trombolfebita.
- Melisa nu se foloseste in caz de hipotensiune.
-  Mustarul este contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei.
- Paducelul, in doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale si voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.
-  Patlagina si semintele ei, in caz de supradozare, cand sunt folosite ca ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este scazuta, patlagina se foloseste cu succes in tratarea acestor boli.
- Patrunjelul agraveaza durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza. Consumarea lui duce la eliminari in exces de Kaliu care trebuie recuperat consumand alimente bogate in acest element.
-  Pelinul, in cantitati foarte mari provoaca spasme, halucinatii, tulburari psihice.
-  Pojarnita (sunatoarea) ridica tensiunea arteriala, provoaca stenozarea (ingustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scaderea potentei daca o folositi un timp indelungat. Folosind pojarnita nu aveti voie sa folositi inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru raceala si febra de fan. Cu pojarnita nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castravetii in otet, iaurtul.
-  Menta nu se recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, si ca rezultat la incontinenta urinara. Uneori duce si la scaderea potentei. Menta proaspata este putin toxica si este indicat a fi folosita in ceaiuri.
- Podbalul este interzis categoric celor cu afectiuni ale ficatului si alcoolicilor. Provoaca dureri abdominale, greata, stari febrile, icter.
- Pungulita de camp este contraindicata femeilor insarcinate.
-  Rostopasca este o planta minune care a salvat multi oameni bolnavi. Dar folosirea indelungata a plantei provoaca greata, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinala, crampe musculare.
- Salvia nu se administreaza mai mult de 2 luni la rand deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor insarcinate si bolnavilor de nefrita le este contraindicata folosirea interna.
- Socul, boabele de soc, folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociata cu stari de voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronica si acuta, producand iritatii ale colonului.
-  Stejarul - coaja lui se foloseste in medicina populara pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosita timp indelungat pentru gargara duce la scaderea simtului olfactiv. Folosit pentru uzul intern in doze mari provoaca scaderea apetitului, voma, colica renala. -  Stevia este contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori provoaca uremie.
-  Troscotul, in doze mari, intareste tonusul uterului, coagula-bilitatea sangelui. Nu se recomanda pentru femeile insarcinate, pentru bolnavii cu inflamatii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.
- Urzica, in cantitati mari, duce la marirea coagulabilitatii sangelui. Nu se recomanda pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice in caz de hemoragie uterina provocata de fibroame si mioame. La varstnici poate agrava tromboflebita.
- Valeriana (odoleanul), folosita timp indelungat, duce la inhibarea functiilor organelor interne, provoaca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea inimii, scaderea capacitatii de munca.
-   in caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.
- Vetricea este contraindicata femeilor insarcinate si copiilor mici deoarece ridica tensiunea daca e folosita in cantitati mari.
-   Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp indelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac si edem cerebral. Nu este indicat a se bea leacurile care scad tensiunea si cele pentru inima cu suc de grepfrut. Aceasta duce la intoxicarea organismului si la alte urmari grave.
Folosirea plantelor medicinale in vindecarea copiilor cere o atentie deosebita si cunostinte aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat si medicul pediatru.
De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gastei si valeriana (odolean). Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.
Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 - 15 ani, daca nu sufera cu inima si nu au afectiuni renale sau distonie vegetativa vasculara. La unii copii ceaiul provoaca ridicarea brusca a tensiunii.
Am incercat sa va arat ca Tratamentul cu plante medicinale nu este atat de inofensiv cum ar parea la prima vedere. Asta nu inseamna ca trebuie sa disperati si sa renuntati la fitoterapie. Natura este farmacia Domnului si nu putem sa nu apelam la ajutorul ei. Pentru ca Tratamentul cu plante sa va aduca numai sanatate si bucurie trebuie sa indepliniti cu strictete indicatiile medicului fitoterapeut, sa nu depasiti
dozele si termenele propuse in retete si sa faceti pauzele necesare intre seriile de Tratamente.
Uneori medicii spun: "este tarziu". Natura insa niciodata nu spune "este tarziu"; ea are leacuri pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne intinde o mana de ajutor, propunandu-ne diferite solutii.
PRODUSE ALIMENTARE
Nu numai plantele medicinale, ci si produsele care se folosesc in alimentatia naturista - fructele si legumele - contin compusi care pot avea un efect puternic asupra unui organism bolnav.
-  Apa. Evitati prepararea ceaiurilor folosind apa de la robinet. Amestecata cu clor - un element foarte activ si agresiv, a carui folosire a fost interzisa in toate tarile civilizate - poate provoca niste combinatii chimice nedorite.
- Apa fiarta nu se foloseste dupa mai mult de 24 de ore dupa ce a fost pregatita, pentru ca devine nociva. Apa fiarta capata o structura nedorita, este saraca in oxigen si absoarbe din aer multi virusi, bacterii si microorganisme. Folosirea permanenta poate provoca litiaza renala. Apa fiarta se consuma imediat dupa fierbere, sub forma de ceai, supa, etc.
- Bauturile ambalate in cutii de aluminiu (bere, pepsi si altele) contin un conservant care provoaca producerea hormonilor feminini in organismul barbatesc. Barbatii care beau mai mult de 5 cutii pe zi risca sa se aleaga nu numai cu o "burta mare" ci si cu impotenta si cu marirea sanilor.
-  Berea este o bautura foarte apreciata si foarte consumata, in special de barbati. Dar trebuie sa se stie ca, in timp ce ea se evapora, elimina anumite substante care ajung in mucoasa nazofaringiana si conduc la scaderea libidoului (apetitului sexual).
- Bobul si fasolea consumate timp indelungat, conduc uneori ia aparitia durerilor de picioare si uneori Ia periostita dentara. De asemenea, ceaiul din pastaile de fasole, recomandat mai ales celor bolnavi de diabet zaharat, reduce intr-adevar nivelul zaharului din sange cu 35%, dar daca se supradozeaza, tot cu 35% se inrautateste si vederea bolnavului.
- Bostanul si dovleceii contin alcaloizi care provoaca inflamarea amigdalelor iar folosirea indelungata a semintelor poate provoca uneori furunculoza. De asemenea, consumul de bostan este contraindicat in gastritele cu aciditate scazuta, in ulcerul stomacal, in formele acute de boli stomacale, si in formele grave de diabet zaharat.
- Branza de vaci se va consuma in cantitati cat mai reduse de catre cei cu afectiuni grave la rinichi.
- Cartofii consumati in cantitati mari nu se recomanda barbatilor cu excitabilitate sexuala crescuta.
- Ceapa, in cantitati mari, duce la tahicardie si alte modificari in functionarea sistemului cardiovascular. Este contraindicata celor cu afectiuni ale ficatului, rinichilor, pancreasului, cu ulcer stomacal si duodenal.
- Ciocolata este contraindicata persoanelor cu afectiuni hepatice.
- Compotul de caise uscate sau proaspete nu e bun  in cazul celor cu afectiuni stomacale.
-  Curmalele nu se recomanda bolnavilor care au afectiuni ale sistemului digestiv.
- Dulceata de orice fel care a mucegait trebuie aruncata. Mucegaiul produce toxine, inclusiv de natura cancerigena, care nu se distrug prin nici un fel de fierbere.
-  Drojdiile sunt necesare organismului uman pentru reglarea metabolismului, pentru functionarea normala a sistemului nervos si ca izvor de vitamine. Dar trebuie folosite cu atentie. Ele trebuie inlaturate din meniul bolnavilor de hipertensiune, a celor cu afectiuni ale tractului digestiv.
- Hreanul irita membrana mucoasa a tractului digestiv.
-  Laptele, consumat rece, deregleaza digestia. Pentru a-si face efectul benefic asupra organismului, el trebuie incalzit putin, trebuie consumat pe nemancate, cu inghitituri mici, tinandu-1 cat mai mult timp in gura inainte de a-1 inghiti.
-  Lactatele, inclusiv smantana, sunt interzise celor cu afectiuni hepatice.
- Margarina contine multe transizomere - acizi alifatici nesaturati -care deregleaza functionarea fermentilor, schimband si structura membranelor celulare. Ca rezultat, creste nivelul colesterolului in sange, precum si riscul imbolnavirii de diabet si infarct miocardic.
- Mararul, folosit indelungat si in cantitati mari, ca si alte plante din familia lui, scade apetitul sexual la barbati.
- Menta si mentolul consumate in exces, constituie un impediment pentru femeile care vor sa ramana insarcinate.
- Morcovul poate fi o otrava pentru fumatori. Intrand in reactie cu elementele cancerigene din fumul de tigara, betacarotenul provoaca aparitia cancerului.
- Nucile, consumate in cantitati mari, provoaca constipatie, spasme ale vaselor sanguine din creier si dureri de cap. Nu este indicat sa se manance mai mult de 10 nuci pe zi. Folosirea interna a preparatelor din
nuci mareste cantitatea de protrombina din sange (factorul II de coagulare a sangelui), motiv pentru care trebuie folosite concomitent ceaiuri sau preparate din plante, care provoaca fluiditate sanguina (subtierea sangelui): flori de boz, de castan, de tei, radacini de dud sau de zmeura. De asemenea, nucile nu se mananca pe stomacul gol daca aciditatea sucului gastric este ridicata si in cazuri de inflamatie intestinala, doar dupa masa fiind indicata consumarea lor.
-  Painea graham este foarte buna pentru slabire, prevenirea constipatiei si vitaminizarea organismului. Dar graul se stropeste de cateva ori pe an cu substante chimice. Aproape toate toxinele se regasesc in invelisul graului, care este prezent in graham.
-  Pepenele galben nu se recomanda mamelor care alapteaza (uneori Ia copii apare alergia), de asemenea, nu se recomanda celor care sufera de diabet zaharat, duodenita, ulcer stomacal, dizenterie, diaree.
- Produsele apicole, mai ales veninul de albina, nu se combina cu alcoolul. Din aceste motive, cu cateva zile inainte de folosirea veninului de la albina, se renunta la orice fel de alcool, inclusiv berea.
- Rodiile - supradozate inrautatesc vederea, strica smaltul dentar, irita membrana mucoasa a stomacului, provoaca in unele cazuri vertij, crampe musculare, slabiciune.
- Rosiile nu se consuma atunci cand bolnavul foloseste preparate (medicamente) sulfamidice. Se va reduce la minim consumarea rosiilor in cazurile de: astm bronsic, menstre dureroase, boli ginecologice, diateza urica, litiaza renala.
- Sorbitolul (inlocuitor al zaharului) poate provoca balonare sau constipatie. Este contraindicat femeilor insarcinate.
- Scortisoara nu este indicata femeilor insarcinate, celor afectati de epuizare nervoasa, precum si celor cu pielea foarte sensibila.
- Semintele de floarea soarelui consumate in exces pot provoca leucoree.
-    Smantana are multiple calitati, dar supradozata este contraindicata in cazurile de ulcer stomacal sau intestinal, gastrita hiperacida, obezitate.
-  Strugurii si stafidele, consumate impreuna cu alte fructe si legume in cantitati mari, sau dupa care se bea lapte sau apa minerala, produc deranjamente ale functionarii stomacului.
-  Sucul de sfecla rosie, consumat proaspat, ridica tensiunea arteriala si poate provoca spasmul vaselor sanguine. Se recomanda ca sucul de sfecla sa fie consumat la doua ore dupa ce a fost stors. Este de dorit sa fie amestecat si cu alte sucuri (morcovi, mere, varza).
- Uleiurile volatile (eterice) sunt substante medicinale puternice si se folosesc in medicina naturista de mai bine de 5000 de ani. Unele dintre ele, folosite in Aromoterapie sunt contraindicate femeilor insarcinate, bolnavilor de alergie, spasm bronsic, epilepsie, hipertensiune grava si celor care au suferit de atacuri cardiace, infarcturi de miocard si accidente vasculare cerebrale.
-  Usturoiul irita mucoasa tractului digestiv; consumat in exces, inhiba centrul respirator si provoaca uneori diaree si voma.
- Vinetele acumuleaza o substanta otravitoare (toxica), solanina. Pentru a le consuma fara grija, inainte de preparare, ele se tin cateva minute in apa clocotita.
- Vitamina A, in doze mari, provoaca caderea parului, dar in doze mici stimuleaza cresterea lui.
- Zaharul este contraindicat femeilor insarcinate.
Pentru copii sunt contraindicate categoric bauturile de tip "Cola" si alte bauturi carbogazoase, mai ales cele care contin cofeina. Daca un copil bea mai mult de 1,5 1 din aceste bauturi, pe saptamana, in organism apare o lipsa de calciu considerabila, ce duce la dezvoltarea bolilor cardio-vasculare si scaderea capacitatilor mentale. De asemenea, apar dereglari ale somnului, si toata ziua copilul nu se simte bine. Creste, de asemenea, starea lui de nervozitate ca si starea de stres. Mai mult decat atat, cofeina actioneaza negativ asupra organelor interne, ceea ce va conduce in viitor, la imbolnaviri mai serioase.
Ceaiul verde. Vreau sa va povestesc cateva cuvinte despre ceaiul verde care, inca din antichitate, era folosit nu numai ca bautura ci si ca un medicament cu proprietati deosebit de puternice. Ceaiul verde previne cancerul, scade colesterolul in sange, intareste peretii vaselor sanguine, scade nivelul zaharului in sange, inlatura oboseala si stresul, incetineste procesele de imbatranire. Ceaiul verde are foarte multe virtuti dar, totusi, nu poate fi de folos tuturor. Este contraindicat celor cu predispozitie la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal si duodenita. Produce dureri in zona stomacului.
Daca mamele care alapteaza copii consuma mult ceai concentrat (inclusiv cel negru) seara, o parte din cofeina trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea creste putin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzatia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine. in cazul lor este mai indicata folosirea ceaiului negru care creste tensiunea arteriala si mareste tonusul vaselor capilare.
Folosirea ceaiului verde este indicata, dar in cantitati mici si in concentratie slaba. Fiecare consumator de ceai (verde sau negru) trebuie sa aiba simtul masurii si dozele proprii, care sa nu-i afecteze starea sanatatii. Depasirea masurilor duce uneori Ia insomnie, palpitatii si alte simptome nedorite.
Aspirina. Cei care consuma zilnic aspirina trebuie sa stie ca ea uneori are efecte in organism ca si alcoolul, ducand la distrugerea ficatului. Se poate ajunge in timp si la scaderea auzului. Consumul indelungat de aspirina duce la scaderea imunitatii organismului, iar asociat cu antibiotice, favorizeaza transformarea proceselor acute in procese cronice.
Aspirina poate fi inlocuita cu 4 rosii ecologice consumate in fiecare zi sau ceai din coaja de salcie.
Preparatele pe baza de propolis facute in casa nu trebuie fierte sau incalzite la temperaturi peste 50 °C; propolisul folosit la prepararea lor nu trebuie pastrat in congelator, deoarece acesta isi pierde proprietatile terapeutice.
Inteleptii anticii spuneau: "Daca te-ai imbolnavit, schimba-ti modul de viata; daca nu ajuta, schimba-ti alimentatia. Daca nici asta nu ajuta, incepe sa te tratezi." intr-adevar, multe tratamente cer neaparat schimbarea regimului alimentar, cand trebuie excluse, sau doar reduse la minimum, unele alimente din meniul zilnic.
Iata cateva exemple de alimente a caror consum trebuie exclus sau redus din alimentatia zilnica:
-  Afectiuni gastro-intestinale acute si inflamatorii: varza, ceapa, usturoi, ridiche de toamna, fragi, curmale. Ardeiul gras se poate consuma numai in cantitati mici;
-  Ulcer stomacal - castraveti murati, ardei capia, ceapa, usturoi, pepenele galben, morcov;
-  Duodenita, gastrita - portocale, pepene verde, struguri, rodii, grepfrut, suc de varza, lamaie, coarne, usturoi, ridiche de toamna (neagra), pere, hrean, stevie;
- Colita si diaree - nuci, struguri, varza, hrean, pepene verde;
- Pancreatita, enterocolita - portocale, lamaie, ridichi timpurii si de
toamna;
-  Afectiunile sistemului cardiovascular cu edem - sare, struguri, pepene verde, muraturi, stevie, ceapa si produse care provoaca balonarea: soia, fasole, mazare, paine alba;
-  Hipertonie vasculara - ginseng si alte plante energizante, sunatoare, struguri, sare;
- Obezitate - piersici, nuci, struguri, banane, cartofi, usturoi, prune uscate, orez, paste fainoase;
-  Nefrita, afectiuni renale - zmeura sub orice forma, patrunjel, spanac, struguri, hrean, stevie, ceapa, usturoi, ardei iute, ridiche de toamna (neagra), muraturi, frunza de dafin, salvie si vetrice;
- Litiaza biliara - rosii, vinete, fasole;
- Boli ale aparatului locomotor - bob, fasole, spanac, stevie, piper
negru, mirodenii;
-  Coagulabilitatea sangelui marita - porumb, coada soricelului si
urzica.
Meniul omului bolnav depinde nu numai de maladia lui. Trebuie a se lua in considerare si ce medicamente foloseste. De exemplu, folosind preparate care sunt asemanatoare proteinelor (clofelina, teofilina, tetraciclina, digitoxina) trebuie sa renuntati la produse care contin proteine. Interactiunea moleculara dintre ele este atat de puternica, incat medicamentele nu dau efectul de vindecare scontat. Si invers, folosirea preparatelor hormonale presupune consumarea a cat mai multor alimente care contin proteine: branza de vaci, ficat, peste, carne slaba, etc. Mancarea grasa scade efectul medicamentelor pentru vindecarea stomacului si intestinelor: antihelmitincelor, sulfanilamidicilor, fenilsalitilatului.
Dar cand folositi vitaminele A, D, E, K, seduxen, metronidazol, anticoagulante, alimentele grase sunt indicate. Combinatia nereusita de medicamente si alimente poate provoca si o criza de hipertensiune. Asta se intampla cand bolnavul ia medicamente pentru scaderea tensiunii si mananca muraturi si carne sau peste afumat sau consuma antidepresive impreuna cu vin tare, bere, cascaval afumat, cafea, fasole, banane. Nu se recomanda combinarea medicamentelor cu invelisul acidorezistent cu laptele. Calciul din lactate opreste absobtia preparatelor analoage tetraciclinei.Cantitatea mare de vesela din cristal de pe rafturi, reprezinta un real pericol radioactiv. Cristalul focalizeaza emisia de unde electromagnetice si indreapta (reflecta) fascicolele daunatoare spre oamejaii aflati in camera. Dar nu va grabiti sa aruncati toate vasele de cristal. Daca nu vreti sa le pastrati in cutii, puneti in fiecare pahar 2-3 alune, boabe de fasole sau o castana.

-URZICA-

 

Datorita substantelor sale active hematopoietice, urzica este de mare ajutor in cloroze, anemii si alte boli grave ale sangelui. Asociata cu alte plante medicinale, urzica este folosita cu succes si contra leucemiei.

Celor ce sufera de orice fel de alergie, le este recomandat sa bea ceai de urzici o perioada mai indelungata. Aceasta planta anihileaza predispozitia la raceli si combate afectiunile artritice si reumatice. De asemenea, poate usura procesul de urinare la barbati, mai ales daca prostata este inflamata.
Urzica este un diuretic. Ajuta corpul sa elimine acidul uric si bacteriile care cauzeaza infectii ale tractului urinar si pietrele de rinichi. De asemenea, poate scadea tensiunea si usura sindromul premenstrual.

Obiceiul antic de a te lovi cu urzici are o explicatie plauzibila. Aparent, planta contine antihistaminice si antiinflamatorii naturale. Se credea ca frunzele intepatoare ajuta patrunderea acestor substante in locurile afectate.

Beneficii multiple
Urzica este recunoscuta pentru actiunea ei benefica asupra organismului uman, si anume:
Vitaminizeaza, remineralizeaza si echilibreaza sistemul de aparare al organismului. Elimina starea de anemie. Actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor. Are efect benefic in bronsite si astm. Fluidifica secretiile bronhice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea. Stimuleaza metabolismul si secretia bilei, cea pancreatica, gastrica si intestinala. Stimuleaza totodata peristaltismul intestinal si digestia. Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Actioneaza impotriva viermilor intestinali. Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor; fluidifica sangele. Scade glucoza in sange. Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. Influenteaza favorabil reumatismul si guta. Este tonic capilar si combate matreata.
Asigurati-va ca purtati manusi cand culegeti urzicile. tepii plantei contin histamine care provoaca durere pentru cateva ore.

Ceaiul de urzici
Avand o influenta pozitiva asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul glicemiei. El vindeca si bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia urinara patologica. Avand in acelasi timp un efect usor laxativ, este recomandabil mai cu seama pentru o cura de primavara!

Folositi 2 lingurite de urzici uscate la o ceasca de apa fierbinte si beti infuzia de 4 ori pe zi. Ceaiul se bea fara zahar. Puteti insa adauga musetel sau menta pentru imbunatatirea gustului.
In medicina populara, cura cu ceaiul de urzici este propusa pe o durata de mai multe saptamani in afectiunile hepatice, biliare si splenice (chiar in cazul tumorii la splina), la secretii abundente ale stomacului si aparatului respirator, la crampele si ulcerele stomacale, la ulcerele intestinale si bolile de piept. Pentru a mentine substantele active, ceaiul se prepara doar prin oparire. Ca mijloc profilactic insa, se bea o singura ceasca cu ceai de urzici zilnic, tot timpul anului.

Puteti manca frunze proaspete sau fierte de urzici ca pe orice leguma. Planta este bogata in vitamina C, prin urmare, apa in care au fiert poate fi consumata in loc de ceaiul obisnuit de urzici.

Mod de folosire
Infuzie - se foloseste o lingurita cu varf de urzica uscata la 1/4 litru de apa. Nu se fierbe, ci doar se opareste.

Tinctura de urzica - radacinile, scoase din pamant primavara sau toamna, se spala cu o perie si se taie marunt. Se umple cu ele o sticla si se toarna deasupra rachiu de secara de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la loc calduros.

Bai de picioare - radacinile bine spalate si periate (2 maini pline) si de urzici proaspete (tulpina si flori - aceeasi cantitate) se lasa peste noapte in 5 litri de apa si se incalzesc a doua zi pana dau in clocot. Se introduc picioarele in baia facuta cat se suporta de fierbinte si se tin 10 minute. Urzicile raman in apa in timpul baii. Aceasta baie de picioare poate fi folosita inca de 2-3 ori, daca este reincalzita.

Spalat pe cap - urzicile proaspete sau uscate (cat luati cu ambele maini de 10 ori) se pun intr-o oala de 5 litri cu apa rece si se incalzesc incet, pe foc mic, pana la fierbere, dupa care se lasa sa stea 5 minute. Daca se folosesc radacini de urzici, se pun 2 maini pline de radacini sa stea peste noapte in apa rece, se incalzeste totul a doua zi pana da in clocot si se lasa sa stea 10 minute. Pentru spalatul pe cap ar trebui intrebuintat in acest caz sapun medicinal.

Urzica este contraindicata…
Datorita actiunii sale diuretice, consumul prelungit de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic. Lauzele nu trebuie sa consume urzici, iar oamenii care mananca in mod repetat aceasta planta trebuie sa aiba grija ca in dieta lor zilnica au introdus destul potasiu.
Cercetarile de laborator au dovedit ca urzica determina contractiile uterului, deci si femeile gravide ar trebui sa se fereasca de consumul de urzici.

-SALVIA-

Compozitie chimica: oficinale sunt frunzele (Folium Salviae) frunzele contin ulei eteric 1,4%, tuiona (salviol, absintol, tanacetona), salven 1-2%, pinen, cineol, terpene, sescviterpene, borneol, camfor, acetat de linalil, borneol si bornil, substante estrogene (6000 U.I.\Kg), saponine, substante amare (picrosalvina), o rezina si o oleorezina aromata folosita in parfumerie, sitosterol, tanin, acid oleanolic, rezine, produsi triterpenoidici: acid ursolic, oleanic, acizii: fumaric, clorogenic, p-cumaric, cafeic, nicotinic, mici cantitati de germanicol, etc.

Actiune farmacologica:
scade febra, mareste secretia bilei, antiinflamator intestinal, carminativ, antiseptic, calmant al sistemului nervos, expectorant, antispastic bronhic, hipoglicemiant usor, sedativ usor, venotonic, bacteriostatic, actiune estrogena, dezinectant, coleretic. Extern: antiseptic, astringent, antisudorific.
Intra in compozitia ceaiurilor antiasmatic, pentru gargara si in tigari antiasmatice.

Se utilizeaza in urmatoarele afectiuni: acnee, adenita, aerofagie, afectiuni ale maduvei spinarii, afectiuni pelviene, afectiuni vasculare, aftoza bucala, alopecie, anorexie, astm bronsic, balonari abdominale, bronhidroza, bronsite cronice, candidoze, celulita, contuzii, dereglari glandulare, diabet zaharat, diaree, dischinezii biliare, eczeme zemuinde, faringita, gingii sangerande, hiperhidroza, impotenta, leucoree, menopauza, menstre neregulate, nervozitate, obezitate, rani, retragerea gingiilor, reumatism, spasme, sterilitate, stomatite, transpiratii nocturne, tulburari intestinale, ulceratii cronice, ulcere de gamba, vaginita, varice.
Este contraindicata mamelor care alapteaza pentru ca scade secretia de lapte.
Preparare:
intern- o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se vor putea consuma 2 ceaiuri pe zi. Pentru a opri transpiratia se vor bea reci in mai multe reprize.
-Tinctura din 50 g planta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine apoi timp de 15 zile agitand des. Se strecoara. Se va lua cate 30-50 picaturi se poate lua de 3 ori pe zi, diluat in putina apa.
Extern: se va folosi cantitatea dubla de planta si se poate folosi in gargare sau comprese.


 

-PAPADIA-

Compozitia chimica: se utilizeaza frunzele (Folium Taraxaci), radacina (Radix Taraxaci) :i }ntreaga planta (Herba Taraxaci cum radicubus) partile aeriene gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, colina, inulina, glucoza, polioze, flavofene, acid tartric, substante antibiotice, proteine, iod, alcooli terpenici, carotenoide, amidon, vitaminele A, B, C, D, E, substante minerale, un principiu amar, zahar, ceara, rasina, cauciuc, ulei volatil.
Radacina: radacina contine alcooli triterpenici, fitosterine, glucide, substante proteice, rezine, gliceride ale acizilor palmitic, linoleic, oleic, colina, acid cafeic, amida acidului nicotinic, asparagina, vitaminele B, C, principiu amar-taraxacina, substante minerale diverse.

Actiune farmaceutica:
| datorita principiului amar se intrebuinteaza ca tonic amar. Tonifica ficatul, glandele, combate litiazele, obezitatea si stimuleaza intestinele. Este indicata in toate afectiunile in care exista dereglari glandulare, diuretica, creste diureza, hipoacidifiant, mareste secretia glandulara, normalizeaza circulatia sangelui, laxativ, coleretic, este un drenor hepatic excelent si chiar al intregului organism. Amelioreaza diabetul. Radacina- astringent, mareste secretia biliara, creste diureza, venotonic, colagog, Beta-carotenul este un antioxidant de exceptie indicata in toate formele de cancer sau de scaderea imunitatii organismului. Previne bolile de inima, fluidizeaza mucozitatile, intareste mucoasele pulmonare, hepatice si ale cailor urinare, stimuleaza pofta de mancare si este si remineralizanta, ajuta la slabire, scade colesterolul. Se mai foloseste la insuficienta hepatica si icter cataral.

Planta intreaga intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic si gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic.
Se foloseste in urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile inimii, afectiuni cronice ale aparatului urinar, afectiuni vasculare, anemie, anorexie, artrita, astenie, ateroscleroza, balonari, boli de ficat, boli de gat, cancer cu diferite localizari, cataracta, celulita, colecistita, colica biliara, congestia ficatului, constipatie, dermatoze, dezechilibre glandulare, diabet, digestie lenta, dischinezie biliara, eczeme, enterocolite, furunculoza, guta, hemoroizi, hepatita, hidropizie, hipertensiune, hipercolesterolemie, icter, imunitate scazuta, insuficienta renala, intoxicatii, leziuni verucoase, litiaze, obezitate, oligurie, pancreatite, papilomatoame cutanate, pete pe piele, retentia apei in organism, reumatism, scrofuloza, tulburari de metabolism, tulburari digestive, ulcere cronice de gamba, varice.
Atentie !sucul laptos al papadiei poate provoca intoxicatii daca se folosesc in cantitate mare. Simptome: greata, diaree, modificarea ritmului inimii. Se poate administra carbune.

Preparare:
-Din 1-2 lingurite de planta intreaga cu radacina cu tot maruntita, dupa uscare se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-Din 1-3 lingurite de planta maruntita (cu radacina cu tot) se va face un decoct. Pentru aceasta se va pune in 250 ml apa. Se va fierbe apoi timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se poate folosi un timp indelungat cate 2 cani pe zi.
-Extern se va face din 4 linguri de planta intreaga maruntita pusa la 500 ml apa. Se va fierbe timp de 15 minute , dupa care se va strecura. Se va aplica extern.
-Tije de papadie culese proaspat se vor spala bine apoi se vor consuma in fiecare zi cate 10 tije florale fara flori dimineata la trezire. Se poate face acest lucru 10-30 zile zilnic.
-Din frunze tinere se poate face o salata primavara si se vor consuma asa crude.
-Din frunze tinere se poate face o supa impreuna cu urzica fiind in acest caz extrem de utila la multe afectiuni.
-Sirop din flori de papadie, se vor culege florile, se spala bine apoi se pun cu putina apa, doar cat sa le acopere. Se vor fierbe apoi timp de 3 minute se strecoara si apoi le se va adauga zahar ca la orice sirop. Se fierbe din nou pentru a primi consistenta de sirop. Se va folosi cate o lingurita care se va pune in 250 ml apa si se poate consuma ca orice alt sirop.

-Radacina uscata se macina si se va face o cafea dimineata cu aceste radacini. Ca sa fie mai gustoasa se va pune si radacina de cicoare si se prajesc putin pana capata o culoare maro.
-Suc proaspat se aplica pe afectiunile pielii in cazul petelor, verucilor, etc.
-Sucul proaspat de papadie obtinut de la intreaga planta cu ajutorul aparatului centrifug se va amesteca cu urmatoarele sucuri: 2 parti suc de morcov, o parte suc papadie, o parte suc castravete, 2 parti suc de rosii, o parte telina. Este unul dintre sucurile foarte utile in afectiunile de mai sus si in multe altele.
Papadia se poate amesteca cu multe alte plante medicinale si intra in compozitia multor ceaiuri tip plafar.
Este foarte utila in toate curele de slabire, cu rezultate foarte bune, in cele mai multe cazuri, mai ales asociata cu soc-fructe.
-Suc de radacina recoltat toamna:
suc de radacina-100 g
alcool 90-18 g
glicerina-15g
apa-17 g. Se ia 1-2 linguri pe zi.
-Tinctura din radacina 15-20 picaturi de 2-3 ori pe zi.
-Suc alb de papadie in colir si contra negilor sau petelor de pe fata. Se aplica de mai multe ori pe zi.
-Decoct de tije, muguri, frunze contra albetii corneii, pentru limpezirea ochilor.
-In apa distilata pentru spalarea petelor de pe fata.

-PELINUL-

Compozitie chimica: in scopuri medicinale se intrebuinteaza partile aeriene (Herba Absinthii) tulpinile florifere contin ulei eteric 0,5% cu azulena, tuiona esteri ai acesteia cu acizii acetic, izovaleric si palmitic, tuiol, azulene, felandren, pinen, cadinen si o fractiune de ulei volatil albastru care contine mici cantitati de azulene, alaturi de un complex de substante amare (absintina, artamarina, artamarinina, artamaridinina), un flavonol (artemetina), sesquiterpene, substante tanante, rasini, vitaminele B6, C, PP, etc.

In traditia populara: este o planta aromatica si medicinala, cu intrebuintari variate inca din antichitate. Este intrebuintat la prepararea vermuturilor si a altor bauturi alcoolice.

A fost una dintre cele mai importante plante folosite in medicina populara. Ceaiul din flori sau tulpinile florifere se folosea contra durerilor de stomac. Se fierbea cu potroaca si se lua cu putin zahar contra durerilor de stomac, pentru curatire. A fost un stimulent obisnuit, sub forma de ceai sau plamadit in rachiu sau vin luat pe nemancate. Se mai lua contra frigurilor, fiert in apa ori plamadit in vin, rachiu se mai lua contra paraliziei, bai contra reumatismului. Decoctul se folosea la boli femeiesti. Vin cu pelin verde, taiat marunt si miez de paine facute ca o mamaliguta moale, intinse pe o panza se puneau la umflaturi si carnituri, de cu seara pana dimineata. Frunza oparita cu otet se lega la cap contra durerilor. La albeata se pisa pelin si se facea “blastur” care se punea noaptea la ochi. Se mai folosea zeama contra limbricilor. Se faceau spalaturi la paduchi. Se punea in paturi contra puricilor.

Actiune farmacologica: datorita principiilor amare si a uleiului volatil, preparatele din pelin prezinta o actiune excitanta, reflexa a secretiei gastrice, avand ca punct de plecare receptorii gustativi din gura si ca efect favorizarea producerii sucului gastric, marirea poftei de mancare si normalizarea scaunului. Elimina acidul uric in exces din organism prin urina. Sunt indicate in anorexiile convalescentilor, ca stomahic amar si in dispepsii. In doze mari sunt emenagoge datorita continutului in tuiona, putand provoca avortul. Sunt coleretice. La administrare indelungata au actiune vermifuga. Sunt antibiotice fata de Esccherichia coli, Staphilococcus aureus si Candida albicans.
Intra in compozitia ceaiurilor tonic aperitiv.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: amenoree psihica, anemie, anorexie, ascita, boli ale aparatului digestiv, constipatii, dismenoree, dispepsii gastrice si biliare, edeme renale, gastrite hipoacide, guta, hemoroizi, hepatite acute, hidropizie, hipertensiune arteriala, hipomenoree, luxatii, oxiuraza, parazitoze digestive, plagi purulente, rani, tulburarile sistemului nervos, ulceratii, umflaturi, vaginita atrofica, viermi intestinali, voma.

Preparare:
Intern: infuzie- o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se va bea inaintea meselor principale in trei reprize.
-Antihelmintic- 1-2 lingurite de pulbere de planta, amestecata cu miere, luata dimineata pe stomacul gol, concomitent cu clisma si baile de sezut, cu infuzie de pelin.|

-100 g pelin maruntit se pune cu putin alcool, doar cat sa-l umecteze. Se va lasa pentru 24 ore dupa care se va pune in 500 ml ulei de floarea soarelui. Se lasa timp de 3 saptamani la soare, dupa care se strecoara. Se va putea folosi la pansamente sau badijonaje pe tegumente.

-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa apoi 10 minute acoperit. Se strecoara si se poate folosi.

-In oxiuraza, se fac bai de sezut sau clisme, cu o compozitie din 2 lingurite de pelin si 2 lingurite de musetel, care se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se vor lasa timp de 10 minute acoperite. Se strecoara si se pot folosi.
-Tinctura- din 50 g planta maruntita, care se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70?. Se tine timp de 15 zile agitand des. Se strecoara. Se va lua diluat 10-20 picaturi de 2-4 ori pe zi. Sau 20-30 picaturi de 2-3 ori pe zi diluata cu putina apa.

Atentie! Nu se administreaza la mamele care alapteaza, deoarece laptele capata un gust amar. De asemenea nu se ia in sarcina, in afectiunile nervoase cu predominanta fenomenelor de excitatie si in afectiunile intestinale acute. Nu se fac cure indelungate (mai mult de 2 saptamani) deoarece pot apare tulburari digestive si nervoase.

-SALCAMUL-

 

Florile uscate si sfaramate se pun pe ranile provocate de arsuri. Ceaiul din flori se ia contra tusei, naduselii si a durerilor de piept. De raceala se ia si in amestec cu soc, musetel sau alte plante. Se mai foloseste la dureri de burta, in ulcer stomacal si duodenal, in tuberculoza pulmonara si contra durerilor de cap, in bolile neuropsihice si contra insomniilor. Femeile fierbeau florile in apa sau vin contra leucoreei.
Compozitie chimica: florile contin robinina, acaciina- un glicozid de natura flavonozidica, ulei volatil, etc. Scoarta este si ea utilizata in scop terapeutic, contine toxalbumina (robina si fazina), glicozidul silingina si taninuri de natura pirocatechinica, 1-catehina si 1-epicatehina, substante mucilaginoase.

Actiune farmaceutica: florile de salcam se utilizeaza ca aromatizant si in industria parfumurilor, in medicina ca si calmant nervos al tusei, al migrenelor sau chiar afrodiziac.. Scoarta in hiperaciditate, este antispastic, in ulcer gastric si duodenal sau ca purgativ, antireumatic. Datorita robinei scoarta trebuie utilizata cu multa atentie, deoarece aceasta substanta este toxica. Scoarta este astringenta, datorita taninurilor ce le contine.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: arsuri, gastrite hiperacide, insomnii, leucoree, migrene, nevralgii, pirozis, tuberculoza pulmonara, tuse astmatica, tuse obisnuita, tuse convulsiva, ulcer gastro- duodenal.

Preparare:
o lingurita de flori maruntite se pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se va consuma in trei reprize, dupa mesele principale. In special in gastrite, migrene, ulcer gastric, etc.
-2 lingurite de flori puse peste 250 ml apa clocotita, acoperita timp de 10 minute apoi strecurata se poate da la migrene, nevralgii, etc.


-Tinctura din 50 g scoarta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine apoi 15 zile dupa care se va filtra. Se poate lua 2-3g pe zi diluata cu putina apa.
-4 linguri de flori puse in 500 ml apa clocotita. Acoperite timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se poate folosi extern la spalaturi vaginale sau alte afectiuni externe. Se fac spalaturi de 3-4 ori pe zi.

-Pulberea de flori se poate aplica direct pe rani.
-Din 2 lingurite de flori si frunze puse in 250 ml apa clocotita se poate face o infuzie care se foloseste la spalaturi vaginale.
-Scoarta se foloseste 2 lingurite fierte in 250 ml de apa timp de 10 minute. Se strecoara si este unul dintre cele mai bune purgative, remediu antiulceros, antiinflamator si antiinfectios local.
Atentie: semintele, coaja si radacinile sunt toxice.

-MATASEA DE PORUMB-

Matasea de porumb reprezinta ciucurii matasosi care se intind pe lungimea stiuletelui de porumb. Nu este considerata un aliment, dar contine compusi valorosi si este foarte apreciata in medicina naturista. Matasea de porumb are o istorie veche, fiind folosita ca tratament in afectiunile urinare.
Compusii regasiti in matasea de porumb includ vitamina C, betacaroten, niacina, riboflavina, seleniu, timol, limonen si mentol. Ceaiul din matase de porumb are proprietati diuretice, anti-inflamatorii si calmante.
Ceaiul din matase de porumb-indicatii:
Afectiuni urinare
Ceaiul de matasea porumbului poate ajuta la tratarea unui numar destul de mare de probleme urinare. Este folositor in mod special in cele care implica inflamarea cauzata de infectii bacteriene. Captuseste peretii tractului urinar si distruge microorganismele prin activarea celulelor albe din sange. Este un remediu extraordinar impotriva infectiilor tractului urinar si al infectiilor vezicii urinare.
Acest ceai mai poate fi folosit si impotriva pietrelor la rinichi, afectiunilor prostatei, udarii patului si problemelor de natura urinara ale persoanelor in varsta.
Dintre alte afectiuni, care pot beneficia de ajutorul ceaiului de matasea porumbului, fac parte:

• retentia apei;
• digestie lenta;
• tensiune arteriala ridicata;
• simdromul premenstrual;
• artrita;
• icter;
• gonoree.

Prepararea ceaiului din matase de porumb
Este de preferat sa utilizati matase de porumb proaspata, organica. Cea mai buna matase de porumb este cea de la porumbul tanar, culeasa inainte sa capete culoarea maronie.
Pentru a prepara o ceasca de ceai, turnati o ceasca de apa clocotita peste ¼ ceasca de matasea porumbului proaspata sau 2 lingurite de matase de porumb uscata, acoperiti, lasati-o asa pentru 5 – 10 minute si strecurati. Beti 3 cesti pe zi.
Pentru a-i creste puterile, adaugati trei sferturi de radacina proaspata de ghimbir, taiata in bucatele mici si fine, in timpul celor 10 minute de asteptare dinainte de strecurare. Radacina de ghimbir da aroma ceaiului, alina inflamatiile si imbunatateste nivelul energiei.
In afara de ceai, matasea de porumb poate fi administrata si sub forma de capsule sau extract.

-GALBENELELE-

Calendula officinalis - boance, calce, calinica, caldarusa, cilimica, coconite, craite, fetisca, filimica, floare galbena, flori osenesti, galbenare, galbenele, hilimica, nacotele, ochi galbeni, ruginele, rujulita, rosioara, rusculite, salomie, salunii, sinilii, stancuta, tataiasi, vazdoage

Denumirea plantei: galbenele (Calendula officinalis)
 Florile de gălbenele conţin saponine, carotenoizi, acizi graşi, uleiuri volatile alături de sărurile de mangan. Această compoziţie chimică stimulează funcţiile hepatice şi renale, accelerează arderile în organism, fixează calciul şi fierul. În plus, gălbenelele au efecte antiinflamatoare, bactericide şi cicatrizante; de aceea sunt indicate în tratarea infecţiilor, inflamaţiilor şi a leziunilor pielii. 
 Se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern:
gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.
Uz extern:
leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.
Infuzia:
2 lingurite cu varf de floare uscata la 300 ml apa clocotita. Din infuzie se bea caldut ceaiul de 3 ori in decursul unei zile inainte cu o jumatate de ora de masa. O infuzie mai concentrata se prepara din 4 linguri de flori la 200 ml apa din care se beau 3 linguri pe zi.
Tinctura:
se poate obtine din florile proaspat culese care se introduc intr-un recipient de sticla de circa 1 litru, peste care se toarna alcool pana se acopera florile. Vasul se aseaza in apropierea unei surse de caldura sau la soare unde trebuie sa stea timp de 2 saptamani. Pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi cate 30 picaturi de tinctura in putina apa.
Alifie:
se infierbanta 100 g de untura de porc nesarata, peste care se pun 20 g de flori proaspete, se lasa sa prajeasca la foc mic. Se amesteca incet timp de 10 minute apoi se da tigaia la o parte si se lasa sa stea asa pana a doua zi cand se incalzeste din nou amestecul si se filtreaza printr-un tifon, intr-un borcan, in care se stoarce si rezidul rezultat din prajirea plantei. Se aplica alifia, in straturi subtiri in zonele cu arsuri si degeraturi.
Baile de sezut:
30 g de flori proaspat culese se lasa sa stea in apa rece timp de 24 ore. Dupa acest timp se fierb timp de 10 minute in apa in care au stat si se adauga in apa de baie din cada pana la nivelul de 25-30 cm, atat cat sa ne acopere soldurile. Baile de sezut vor dura timp de 10-15 minute si se fac de doua ori pe zi timp de 12 zile.
Perna de flori:
se realizeaza foarte simplu din flori culese si puse la uscat undeva la umbra timp de 24 ore, dupa care se introduc intr-un saculet pe care il aplicam pe abdomen in cazul durerilor ulceroase, pe mijloc in cazul durerilor renale, dar mai ales pe fata pentru revigorarea tenului marcat de diferite spasme.

Ceaiul de galbenele mai are proprietatea de a calma durerile menstruale, mai ales la persoanele anemice.
Cura se va face cu o saptamana inainte de aparitia fluxului menstrual.
Infuzia se prepara din 2 lingurite de flori peste care se toarna 2 cesti cu apa fierbinte. Dupa 15 minute se strecoara lichidul care se bea in cursul unei zile, de preferinta pe stomacul gol. Se poate prepara si o infuzie mai concentrata din 4 linguri de flori de 200 g apa.
Din aceasta cantitate de infuzie se beau 3 linguri pe zi. Infuzia facuta din 10 g flori la 100 g apa si folosita sub forma de spalaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomonas vaginalis.
Sub forma de bai, cataplasme sau tinctura, florile se folosesc ca pansament pentru ranile care se vindeca greu, ca ulceratiile, plagi cu puroi, arsuri, degeraturi, acnee (cosuri), eczeme, deoarece principiile active dien galbenele au insusirea de a stimula circulatia sangelui la nivelul tesuturilor, grabind astfel cicatrizarea ranilor.

Pentru reglarea ciclului menstrual se recomanda a se lua, de 3 ori pe zi, 30 picaturi de tinctura in putina apa.
Cu amestec de 10 g tinctura si 90 g apa fiarta si racita se pot face comprese la rani, arsuri, ulceratii si pentru bolile de ochi. Acest amestec da bune rezultate si in leucoree.
Tinctura de galbenele se obtine prin macerarea a 20 g flori in 100 g alcool de 70 grade timp de 8 zile.
Galbenelele intra in compozitia ceaiului gastric si aromatizantului pentru bai. Compresele cu ceai de galbenele activeaza tenurile uscate.

-MENTA-

Menta (Mentha Piperita) este un remediu natural deosebit pentru imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap.

Menta contine un nivel crescut al uleiului activ esential mentol. In multe tari ceaiul de menta este baut dupa masa pentru imbunatirea digestiei. Planta are puterea de a reduce contractiile musculare care provoaca gaze, umflari si balonari abdominale.
Menta se poate folosi cu succes in tulburarile gastro-intestinale, intretinand si sanatatea ficatului si face minuni in cazul indigestiilor si starilor de voma.

Este recomandata si in problemele respiratorii, in raceli, in acest caz terapeutii recomandand inhalatii. Si in cazurile de astm sau bronsite este folositoare, relaxand respiratia.

Uleiul de menta calmeaza durerile de cap si migrenele atunci cand este aplicat la tample si la ceafa.

Menta are si efect antibacterian. Poate sa previna si sa vindece pete, puncte negre si acnee atunci cand se aplica pe piele intr-o forma diluata pentru a nu produce iritare. Evitati intrarea uleiului in ochi.

Doza zilnica pentru menta este de 15 g planta uscata pe zi, ceea ce inseamna echivalentul a trei cesti cu ceai de menta. Practica a demonstrat insa ca depasirea acestei cantitati nu duce la efecte adverse.


Pentru uleiul de menta se impun cateva precautii:
-capsulele cu ulei de menta sunt contraindicate in timpul sarcinii si alaptarii;

-pentru folosirea externa uleiul de menta trebuie sa fie diluat; se folosesc pana la 30 de picaturi intr-o crema de ingrijire a corpului;
-uleiul de menta nu se foloseste pe pielea unui copil sau a unui bebelus;
-testati pe o suprafata mica de tegument pentru a vedea daca apar reactii adverse.

Cateva moduri de a va bucura de menta:

-adaugati frunze de menta la salate, deserturi si sucuri de fructe ca sa le dati un gust delicious; un suc de rosii in care ati introdus cateva frunze de menta capata un gust deosebit;
-adaugati cateva picaturi de ulei de menta intr-un vas cu apa fiarta pentru a improspata aerul;
-beti ceai de menta dupa mese pentru a avea o respiratie placuta si a reduce simptomele de indigestie si balonare;
-folositi infuzia de menta ca pe o lotiune tonica pentru pielea obosita.

 

-TEIUL-

De la tei se intrebuinteaza atat florile cat si frunzele. Teiul contine numeroase substante chimice ca mucilagii, flavonoide, zahar, acetil colina.

Cum se prepara si cum se administreaza florile de tei
Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Baile terapeutice

Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Tratamente interne

* Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).
* Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul.
* Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi.
* Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv - un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.
* Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism.
* Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.
* Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare.
* Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.

* Bronsita cronica si acuta - se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii si combate accesele de febra.
* Adjuvant in retentia de lichide - se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei.
* Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres - se face o infuzie combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.
* Gastrita - durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.
* Adjuvant in hepatita de tip B si C - un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza.

* Dureri articulare in artrita - un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.
* Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
* Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zane-flori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
* Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
* Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.
* Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.

FRUMUSETE

* Cearcanele - se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
* Ten iritat - se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe locurile afectate.
* Prospetimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei

Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia.
Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate.
Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.Baut foarte concentrat si o perioada indelungata ceaiul de tei poate afecta ritmul cardiac normal.

-SUNATOAREA-

Denumirea uzuala: Sunatoare , denumiri alternative: drobisor, floare de naduf, iarba sangelui, neruju, pojarnita, sinatoare, sunaica.

 

Calitati curative si actiune farmaceutica:
Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si un renume aparte printre plantele medicinale.  Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci cand se prepara tinctura din sunatoare.
Ulei volatil, flavonozidul hiperozid, substanta coloranta-hipericina, colina, rezine, fitoncide, beta caroten.
Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic.

 

Recomandari

• ulei din sunatoare impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor; fierii lenese, a pietrelor la vezica, durerilor de cap. Cand este gata, va avea un gust astringent si culoare rosiatica. Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare. 
• unguent din flori impotriva afectiunilor pielii. Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in magazinele si farmaciile naturiste). Efectul este exceptional. 
• infuzie din flori impotriva gastritei. Se bea infuzie neindulcita.
• infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare (eventual in amestec cu patlagina, in proportii egale), afte, rani. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care obligatoriu una seara, inainte de culcare.
• infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor. Amestecul se lasa acoperit 20 minute, dupa care se strecoara si se aplica comprese.
• tinctura din iarba de sunatoare in tratamentul care favorizeaza stabilitatea emotionala, diminueaza intensitatea acceselor de panica sau manie. Este recomandata contra depresiilor, starilor de anxietate si neliniste care apar in preajma menopauzei. Se administreaza sub forma de tinctura (se prepara la fel ca si cea de lemn-dulce prezentata anterior), din care se iau zilnic 4 lingurite, ce se administreaza pe stomacul gol, diluate in apa.
• pulbere din iarba de sunatoare in cazul in care tulburarile emotionale sunt mai puternice. Efecte foarte bune se obtin prin administrarea pulberii. Se ia o lingurita rasa la intervale de aproximativ patru ore, pe parcursul zilei.

Preparare

Infuzia
Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara. Se beau doua-trei cani pe zi (neindulcit) pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite cronice).
Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara in acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita, si vor bea o lingura de ceai dupa fiecare masa.
Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite.
Infuzie impotriva gastritei
Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa clocotita.
Infuzie impotriva problemelor dentare
Se face o infuzie din doua linguri de planta uscata si maruntita la o cana de apa clocotita.
Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor
Se face o infuzie din 30 g planta la un litru de apa clocotita.

Maceratul in ulei
Se prepara din 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de cel putin 70%, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Se incalzeste pe abur timp de 3 ore, amestecand din cand in cand. Se mai lasa la macerat 2-3 zile, dupa care se filtreaza in sticle de culoare inchisa, se astupa bine cu dop si se pastreaza la loc racoros. Se ia cate o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa pentru diskinezie biliara, stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide si ulcer gastric.

Tinctura
Se prepara din: sunatoare - 40 g, roinita - 30 g, valeriana - 15 g si levantica - 15 g, prin macerarea acestora timp de 5-7 zile, in 700 ml de alcool de 60%, urmata de filtrare. Este recomandata in hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie neurovegetativa, menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura, la fel ca si maceratul in ulei, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine inchise, la loc racoros.
Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete, dozajul stabilindu-se in functie de varsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani - de 3 ori pe zi, cate 4-7 picaturi; 5-12 ani - de 3 ori pe zi, cate 7-10 picaturi; peste 13 ani - de 3 ori pe zi, cate 10-20 picaturi.

Plamadeala in ulei
Se prepara dintr-un pumn de flori proaspete de sunatoare puse intr-un vas de sticla, si peste care se adauga ulei atat cat sa acopere florile. Se acopera vasul si se lasa sa stea la soare 6-7 zile, dupa care se strecoara, se pune in vase de sticla de culoare inchisa care se astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros. Cu acest preparat se ung ranile, eczemele, arsurile, zonele articulare cu dureri reumatismale.
Sunatoarea este un remediu deosebit de valoros, utilizat in combinatie cu alte plante pentru tratarea unor afectiuni ca: balonari abdominale, colici intestinale, hemoroizi, dismenoree, menopauza, bronsite, guta, tulburari nervoase, hipertensiune arteriala.

Ulei volatil
Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul dupa faptul ca face floare. Daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand in cand.

Unguent
Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a  facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider. 

Pulbere
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea.

Precautii

In general, este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de doua  saptamani de pauza, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi nevralgia, sensibilitatea exagerata la lumina, durerile usoare de cap.
La utilizarea oricarui preparat pe baza de sunatoare, este recomandata evitarea expunerii la soare (plaja), deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare.

-MUSETELUL-

Musetelul, numit in unele locuri romanita, matricea sau moruna, este una dintre cele mai vechi si folosite plante medicinale. Creste pretutindeni, pe marginile drumurilor, ogoarelor, pe langa case. In unele regiuni ale tarii se gasesc campii intinse cu musetel. Florile - Flores Chamomille - contin ulei volatil, de culoare albastra, care datorita unui principiu numit azulen si a unui glicozid de natura flavonica (apigenina) au proprietati antispasmodice, anestetice, dezinfectante si antiinflamatorii.

Datorita acestor insusiri, infuzia de musetel calmeaza spasmele muschilor stomacului provocate de gastritele si colitele insotite de colici. Azulenul din uleiul de musetel prezinta un efect favorabil in unele stari alergice, astmul bronsic al copiilor. Proprietatile antiseptice si bactericide ale musetelului sunt mult apreciate in medicina stiintifica. Infuzia de musetel se recomanda contra diareei si, in general, in toate afectiunile stomacului si intestinelor, de cele mai multe ori in asociatie cu frunze de menta. O actiune binefacatoare aduce si in bolile de ficat. Ceaiul de musetel, impreuna cu anason sau fenicul, se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor. In raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratie, ceea ce face sa scada febra. Datorita proprietatilor antiseprice (calmeaza durerile si reduce inflamatiile), musetelulu se foloseste extern sub forma de cataplasme, clisme, gargara si bai in diferite afectiuni. Ranile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gat, diferitele ulceratii ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita etc. sunt influentate in bine de musetel.
Unele eczeme zemuinde sunt ameliorate daca se presara pe ele flori de musetel pulverizate.
Parul spalat cu musetel capata un aspect matasos si in acelasi timp isi intareste radacina. De asemenea, calmeaza tenurile inrosite si iritate.

Cercetari mai noi au dovedit ca florile de musetel sitate, din care se elimina coditele si receptaculul prin sitare, sunt mai active decat florile intregi. Aceasta se datoreste faptului ca celulele cu ulei volatil continand azulen sunt fixate numai pe aceste mici floricele, care se desprind de pe receptacul in timpul sitarii capitulului floral. De asemenea, continutul in flavone este mai ridicat in florile tubuloase decat in cele intregi.
Infuzia de musetel se prepara din una-doua lingurite de flori intregi sau sitate, peste care se toarna o ceasca de apa clocotita. O alta metoda de preparare este urmatoarea: se macereaza una-doua lingurite de flori intr-o jumatate de ceasca de apa rece, timp de 30 de minute. Se strecoara lichidul si se pune deoparte. Peste florile ramase se toarna jumatate de ceasca de apa clocotita si se lasa 15 minute. Se strecoara si se amesteca ambele lichide. Prin acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din flori.

Pentru bai, se pun intr-un saculet de panza un pumn-doi de flori pulverizate, peste care se toarna apa clocotita. Se lasa astfel pana ce baia ajunge la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit.
In arsuri, musetelul se poate folosi sub forma de ulei, care se prepara astfel: 10 g flori sitate (doua linguri) se umezesc cu o lingura de alcool. Dupa cateva ore, acestui continut i se adauga 100 g ulei de floarea-soarelui si se incalzeste pe baia de apa (un vas cu apa in care se pune vasul cu musetel) timp de 2-3 ore pana ce alcoolul s-a evaporat. In tot acest timp, uleiul se amesteca adeseori. Se strecoara si se stoarce. Uleiul obtinut se pastreaza in sticle colorate si la rece.
Unii autori recomanda contra durerilor de cap cate 1 g flori de musetel pulverizate, luate cateva ore dupa masa.

Pentru gargara sau bai pentru ochi se face o infuzie din 15 g (3 linguri) flori de musetel cu 200 g apa. Dupa 10-15 minute se strecoara lichidul la care se adauga 4 g acid boric. Pentru tenuri ridate, iritate congestionate, uscate, se aplica comprese. Baile de aburi facute cu musetel ajuta la curatarea radicala a tenului.
In cazul balonarilor de stomac, se recomanda un ceai preparat dupa urmatoarea formula: musetel si fenicul, cate doua linguri, radacina de nalba, de lemn-dulce si frunza de menta, cate 4 linguri din fiecare. Din acest ameste se iau doua linguri care se oparesc cu doua pahare de apa. Dupa 15 minute se strecoara lichidul si se indulceste. Se bea in cursul zilei cate un sfert de pahar de ceai.

In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante: musetel, coada-soricelului, pelin, menta si salvie. Se infuzeaza doua linguri din acest amestec cu un pahar de apa. Se lasa 15 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit, pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua reprize.
Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda un ceai din 40 g musetel, 30 g frunze de menta si 30 g radacina de valeriana. O lingura din acest ameste de plante se opareste cu o ceasca cu apa. Dupa racire se strecoara, se indulceste si se beau doua-trei ceaiuri pe zi.

Florile de musetel intra in compozitia ceaiurilor contra colicilor pentru adulti si copii, anticolitic, gastric, sudorific, gargara si a diferite produs cosmetice.

In traditia populara: decoctul se folosea la spalaturi si oblojeli contra durerilor de cap. Contra durerilor de urechi se facea cu el abureli, ori spalaturi cu decoctul florilor. Se folosea si la rani, bube, bube dulci, hemoroizi. Ceaiul se lua contra tusei, raceli, reumatismului. Decoctul se tinea caldut in gura, contra durerilor de dinti; se mai facea cu el gargara, contra durerilor de gat. Peste tot era folosit la durerile de stomac. Sub forma de ceai sau plamadit in rachiu, de seara pana dimineata, se lua contra vatamaturii.
Foarte frecvent era intrebuintat pentru usurarea nasterilor, a complicatiilor sau a altor afectiuni feminine.
Compozitie chimica:  Contin: ulei volatil aproximativ 0,3%, colorat in albastru datorita prezentei azulenelor, chamazulenul se formeaza sub actiunea enzimatica.
Se mai gasesc: sesquiterpene monociclice numite A, B, C, alcooli sesquiterpenici intre care bisabolul, derivat de la sesquiterpena A, aspigenina, libera si sub forma glicozidica, quercimeritrina, umbeliferona si metilumbeliferona.
In afara de ulei volatil si flavone, florile contin rezine, un mucilagiu care este constituit din anhidrida acidului galactouronic, legat de galactoza, glucoza, arabinoza, xiloza, ramnoza, substante minerale diferite in functie de sol.
Actiune farmaceutica: au actiune antiflogistica a azulenelor si favorizeaza repararea tesuturilor datorita prezentei proazilenelor si a azulenelor, normalizeaza secretia acidului clorhidric in stomac. Prin actiunea lor se elibereaza histamina care stimuleaza aparatul reticuloendotelial. Au si o actiune spasmolitica datorata derivatilor cumarinici si flavonici, antihistaminice, antiseptice, precum si o actiune antinevralgica usor sedativa.
Substantele mucilaginoase actioneaza asupra intestinului intarziind absorbtia, sau prelungind actiunea asupra mucoasei intestinale a medicamentelor ingerate in acelasi timp.
Se pot administra ca amar-aromatic, stomahic, si antispasmodic, utile mai ales in inflamatiile gastrice, in stari dispeptice, etc. Actioneaza si asupra colitelor sau in inflamatii intestinale diverse.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese dentare, afectiuni bucale, afectiuni dentare, afectiuni gastro-intestinale si stomacale, amigdalite, arsuri, astm bronhic, Balanite, balonari, boli de ficat, bronsite, cataruri, cearcane, conjunctivite, colici, colorarea parului, colite, dermatoze diverse, diaree, dismenoree, dizenterie amebiana, dureri de urechi, eczeme zemuinde generalizate, enterocolite, faringite, furuncule, gripa, hemoroizi, hidrosadenite, infectii renale, infectiile pielii, inflamatiile cailor urinare, inflamatii acute sau cronice, leucoree, leziuni lichefinizate, menstre dureroase, nevralgii, panaritiu, prurit senil, raceli, rani purulente, stari alergice, stari febrile, stomatite, tenuri iritate, tulburari digestive, toxiinfectii alimentare, tulburari dispeptice, ulceratii cronice, ulcere de gamba, vaginite.
Preparare:
-Infuzie din 2 lingurite de planta, puse in 250 ml apa clocotita. Se acopere apoi 10 minute dupa care se strecoara si se pot consuma 2 cani pe zi.
-Infuzie din 100 g flori puse intr-un saculet de panza care se cufunda pentru 10 minute in apa clocotita dupa care se vor face bai generale in afectiunile pielii extinse.
-Infuzie din 20g plante care se pun la 1 litru de apa, pentru 10 minute dupa care se strecoara si se pun pe tenurile sau pielea iritata.
-Infuzie din 30 g flori la 500 ml apa clocotita. Se vor lasa apoi timp de 10 minute acoperite, dupa care se vor strecura si se poate folosi la spalaturi in afectiunile externe.
-Comprese cu flori care se vor pune in apa clocotita, apoi se strecoara dupa 10 minute si florile se vor pune in pansamente iar ceaiul se va putea consuma intern.
-Decoct din 2 lingurite de flori fierte pentru 5 minute apoi strecurate care se vor aplica pe piele in afectiunile de mai sus.
-50 g flori maruntite se vor pune in 250 ml ulei de floarea soarelui. Se vor tine apoi timp de 3 ore pe baia de apa. Se vor strecura. In cazul in care se doreste a se face o crema se va adauga la acest ulei si ceara de albine- aproximativ 50g. Se pun din nou pe baia de apa, dupa care se va lua de pe foc, se mesteca in permanenta pentru ca are tendinta de stratificare.
Uleiul se poate folosi si intern luat cate o lingurita dimineata pe nemancate in afectiunile gastrice.

-ALOE VERA-

Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.

Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii.
 Aloe Vera hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.

Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, Aloe Vera tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.

Aloe Vera este o planta inalta de aproximativ 1 m, cu 12-15 frunze late, carnoase, greutatea fiecarei frunze atingind 700-1500gr.

Frunzele de Aloe Vera contin componenta cea mai valoroasa a plantei, faimosul gel de aloe vera, foarte bogat de substante necesare organismului: peste 75 nutrienti, 200 componenti activi,20 minerale,18 aminoacizi si 12 vitamine.

Instabilitatea accentuata a gelului de aloe vera a constituit un obstacol important in calea raspandirii sale. In contact cu aerul, acesta se oxideaza rapid, in decursul a doua ore pierzandu-si majoritatea principiilor active
. Efectul laxativ al frunzelor uscate este foarte apreciat.

Exista doua specii de Aloe barbadensis, cea verde si cea albastra. Specia verde poate fi folosita în scopuri terapeutice doar dupa 4-5 ani, cea albastra, crescând mai repede, ajunge la maturitate la sfârsitul anului al treilea. Amândoua speciile au aproape aceleasi efecte terapeutice.
 

 

Aloe Vera contine un complex extraordinar de bogat de substante dar pentru început putem spune ca doua sunt cele mai importante:
- aloina, situata imediat sub coaja frunzei, un lichid galben laptos cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub forma de praf)
- gelul de aloe vera, un lichid vâscos situat în interiorul frunzelor.
Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atât de raspândita pe cât este de eficienta în tratarea atâtor afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului extras din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat în decurs de doua ore), pierzându-si drastic din calitatile curative (aproximativ 95 % din principiile active sunt oxidate si atacate de microorganisme).
Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la zonele unde planta creste în mod natural.
Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera metode empirice de conservare a principiilor active continute în planta. Dintre acestea mentionam medicina populara româneasca care cunoaste un remediu naturist din aloe (varianta care creste în regiunea temperata) macerata în miere si vin, remediu folosit cu succes în numeroase afectiuni digestive si ca revitalizant în diferite tipuri de convalescente.