PLANTE AROMATICE DIVERSE

CHIMEN
 Chimenul poate creşte până la 90 cm înălţime. Conţine taninuri, uleiuri esenţiale şi uleiuri nutritive.
Scop decorativ: datorită inflorescenţei, dispusă sub forma unor umbrele de culoare roşie
Efecte terapeutice: chimenul calmează durerile stomacale şi sporeşte pofta de mâncare
Gastonomie: seminţele de chimen sunt folosite la fripturi, cartofi, supe şi salate

CORIANDRU
 Frunzele au un miros foarte puternic. Vara coriandrul produce umbrele de flori albe sau roşii. Din flori cresc seminţe iuţi.
Scop decorativ: Florile de coriandru arată bine în straturi dar şi în buchete.
Efecte terapeutice: ceaiul din coriandu amestecat cu chimen si nucşoară înlătură problemele stomacale şi intestinale uşoare

LAURUL-DAFINULFrunzele au margini şerpuitoare şi o aromă puternică, care este conferită de uleiurile esenţiale bogate.
Scop decorativ: cu frunzele sale mereu verzi şi foarte aromate, laurul adaugă un plus de frumuseţe balcoanelor, teraselor şi grădinilor. Puteţi aranja o grădină în care să plantaţi laurul alături de alte plante aromatice mediteraneene, cum ar fi: rozmarinul, mirtul, levănţica şi oregano.
Efecte terapeutice: Uleiul de laur se foloseşte în tratarea luxaţiilor şi a vânătăilor. Fructele de laur sunt de ajutor în tratarea reumatismului
Gastronomie: frunzele de dafin confer o aromă extraordinară supelor, sosurilor şi a felurilor pe bază de carne.

LEVĂNŢICA
  Levănţica e utilizată la fabricarea parfumurilor şi a săpunurilor.
. Levănţica e bogată în uleiuri esenţiale, saponine, taninuri şi alcaloizi.
 Scop decorativ: Levănţica arată bine alături de trandafiri. O puteti cultiva alături de alte plante, la marginea straturilor, parfumul ei ajungând până la cele mai înalte balcoane.
Cosmetică: levănţica uscată este folosită ca ingredient la băi, din ea extrăgându-se şi ulei.
Efecte terapeutice: levănţica se utilizează ca ingredient la prepararea băilor, deoarece induce somnul, diminuând starea de stres. Levănţica ajută la problemele legate de tensiune şi la durerile de stomac.
Gastronomie: levănţica este una din faimoasele “ierburi de Provence”, alături de isop, oregano, rozmarin, salvie, cimbru şi fenicul.

MENTA
Efecte terapeutice: menta conţine mentol, ca şi izma, şi este folosită împotriva problemelor stomacale şi intestinale.
Gastonomie: aroma proaspătă de mentă se potriveşte bine felurilor de mâncare dulci, contribuind, de asemenea, la prepararea unui ceai delicious. Frunzele de mentă trebuie gătite, din cauza perilor care le acoperă.

MIRT
Mirtul conţine o mare cantitate de uleiuri esenţiale, precum şi răşini, taninuri şi alcaloizi.
Scop decorativ: puteţi planta mirtul în ghivece, pentru a vă putea bucura de el toată vara, sau, dacă vreţi, puteţi savura parfumul şi puteţi avea senzaţia de vară mediteraneeană tot timpul iernii întrucât mirtul îşi păstrează aroma tot timpul anului.
Efecte terapeutice: frunzele de mirt conţin un ulei esenţial cu efecte antiseptic, care ajută în acelaşi timp la problemele de respiraţie.
Gastronomie: mirtul este folosit ca rozmarinul sau ca cimbrul, la carne ape grătar. Frunzele pot fi pregătite ca cele de dafin. Fructele mirtului pot fi folosite ca ingredient la prepararea sosurilor.


BUSUIOC

Efecte terapeutice: uleiul esenţial de busuioc calmează nervii şi alungă stresul.
Cosmetică: busuiocul este foarte efficient în menţinerea respiraţiei proaspete. Adăugaţi 1 mână de frunze proaspete de busuioc într-o cană de apă fierbinte , lăsaţi să stea 15 minute şi clătiţi-vă gura cu acest amestec.
Gastronomie: busuiocul este folosit foarte des în bucătăria mediteraneeană. Se adaugă salatelor şi pastelor, dar şi felurilor pe bază de carne şi peşte.

MĂGHIRAN
Măghiranul e bogat în uleiuri esenţiale, taninuri şi substanţe amare.
Zone de creştere ale măghiranului: Măghiranul are nevoie de acelaşi condiţii ca şi oregano: soare, căldură, şi un sol umed.
Utilizare măghiran: Scop decorativ: măghiranul creşte ca plantă anuală, pe balcoane, în ghivece. Răspândeşte un miros plăcut în amestecul cu alte plante.
Efecte terapeutice ale măghiranului: măghiranul conţine substanţe care ajută digestia. Ceaiul de măghiran întăreşte sistemul nervos. Egiptenii antici foloseau măghiranul la dezinfectarea rănilor.
Gastronomie: aroma măghiranului se potriveşte foarte bine la supe, cartofi şi feluri pe bază de carne.

OREGANO
Oregano conţine nu numai taninuri şi alaliozi, dar şi un ulei esenţial ce are în componenţa sa timol.
Scop decorativ:  Oregano e o plantă aromatică foarte frumoasă, care atrage albinele, fluturii li multe alte insect. Arată minunat în grădinile cu pitre. Oregano creşte bine pe balcon, plantat în ghivece. Florile uscate de oregano conferă bucheţelelor o notă aparte.
Utilizare oregano:
Gastronomie: Plantă aromatică folosită la pizza, supe, carne şi paste. Oregano se foloseşte în amestec cu alte plante aromatice, pentru a obţine faimoasele “ierburi de Provence”.
Efecte terapeutice: substanţele amare stimulează funcţia vezicii biliare. Ceaiul preparat din 1 lingură de oregano la 1 ceaşcă de apă fierbinte ameliorează problemele stomacale şi intestinale.
Cosmetică: Uleiul esenţial conţinut de oregano se foloseşte în compoziţia a numeroase produse cosmetice.

ROZMARIN
. Frunzele aromatice ale rozmarinului conţin foarte mult ulei esenţial bogat în camfor. Rozmarinul mai conţine saponină, cu efect expectorant, ca şi taninuri şi alcaliozi amari.
Scop decorativ: rozmarinul are o aromă plăcută, de aceea ar trebui să-l plasaţi într-un loc folosit pentru relaxare.
Efecte terapeutice: rozmarinul este bun pentru digestive şi pentru circulaţia sângelui. Datorită efectului său, rozmarinul este utilizat ca ingredient de bază pentru tratarea reumatismului. Planta mai stimulează şi întăreşte sistemul nervos.
Cosmetică: Uleiul de rozmarin este un ingredient de bază în prepararea parfumurlor şi a cosmeticelor. Adăugat în apa de baie, are efecte stimulatoare sexual şi ale sistemului nervos.
Gastronomie: datorită aromei sale intense, rozmarinul este un condiment foarte bun pentru carnea de diverse feluri şi pentru peşte.


VALERIANĂ

. Valeriana conţine alcaloizi cu efecte de calmare.
Scop decorativ: valeriana produce o multitudine de flori albe sau roz. Uscate, pot fi folosite la crearea buchetelor.
Efecte terapeutice: Valeriana este utilizată cu success împotriva insomniei, a nervozităţii şi a stresului. Efectele sale calmante sunt induse de substanţa chimică valepotriată. Valeriana mai conţine acid izovalerian, esteruri şi taninuri, precum şi uleirui esenţiale. În timpul perioadelor de nervozitate sau insomnia, o baie cu valeriană înainte de culcare poate aduce relaxarea mult dorită. Se consideră că valeriana stimulează şi pofta de mâncare.
Cosmetică: uleiul de valeriană e folosit pe scară industrială la fabricarea parfumurilor, precum şi ca ingredient aromatic în industria alimentară.

CIMBRUL

Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului

Pulberea

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene ale plantei. Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum o saptamana, deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid. De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Uleiul volatil

Se obtine doar prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile naturiste, fiind disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din magazine specializate si care poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza de regula cate 3 picaturi de ulei de cimbru, dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de cimbru, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de 4-6 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Infuzia combinata

Se pun 3-4 linguri de cimbru maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de cimbru, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Infuzia fierbinte

Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de cimbru cu o cana de apa, dupa care se lasa acoperit amestecul sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi se filtreaza. Se administreaza cat mai calda posibil.

Tratamente interne cu cimbru

* Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) - Contra racelii si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o eficienta sporita, tinctura de cimbru se poate combina in proportia de 2:1 cu tinctura de radacina de ciubotica-cucului, combinatia administrandu-se in aceeasi doza.

* Bronsita cronica, tuse convulsiva, tuse productiva - ca remediu de urgenta, se administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte de cimbru, care are efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata, se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Tratamentul dureaza 4 saptamani. Suplimentar, se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de intarire a imunitatii. Intr-un studiu facut in Germania, s-a observat ca in aceste afectiuni rezultate mai bune se obtin daca in paralel cu pulberea de cimbru se ia si tinctura de iedera (Hedera helix), cate 4 ml (aproximativ o lingurita) pe zi, in cura de 4 saptamani.
* Astmul, pneumonia, infectiile respiratorii recidivante - se administreaza uleiul volatil, cate 2-3 picaturi, de 4 ori pe zi, in cure de 10-20 de zile. De preferinta se ia diluat in infuzia combinata de cimbru: o doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinata din aceeasi planta. Acest tratament are un efect antibiotic si bronhodilatator puternic, usurand respiratia, eliminand infectiile bacteriene. Este un tratament adjuvant foarte bun si contra tuberculozei.
* Laringita, faringita, amigdalita - se ia intern uleiul de cimbru, cate 2-3 picaturi, inghitite cu putina apa, de trei ori pe zi. Extern, se face gargara cu infuzie combinata de cimbru, macar de doua ori pe zi, fiecare aplicatie durand minimum cinci minute. Tratamentul dureaza 5-7 zile, in cazul formei acute a acestor afectiuni, si 12-21 de zile pentru forma cronica.
* Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic - faima de condiment a cimbrului nu se datoreaza neaparat aromei sale (care este mai putin placuta ca a cimbrului de gradina), ci efectului sau terapeutic, cu totul exceptional, asupra tubului digestiv. Mai multe studii arata fara dubiu ca cimbrul este unul din cele mai puternice remedii contra colitei, distrugand flora bacteriana in exces, fie ea de putrefactie sau de fermentatie. Apoi, cimbrul calmeaza spasmele digestive, elimina balonarea, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv. Se ia cate o jumatate de lingurita rasa de pulbere de cimbru, de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie. In cazul colitelor severe, se ia si ulei volatil, cate 5-7 picaturi zilnic, pe perioade de 5-10 zile.
* Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza, de asemenea, pulberea de cimbru, cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Are actiune astringenta, distruge bacteriile patogene din intestin, reduce crampele abdominale. Contra dizenteriei si a diareei severe produse de toxiinfectii alimentare se face suplimentar o cura cu ulei volatil de cimbru, din care se iau cate patru picaturi de doua ori pe zi.
* Tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular cerebral - se fac de patru ori pe an cure in care se administreaza, in fiecare zi, cate patru lingurite de tinctura. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile si se face cu pauze de doua luni intre doua cure. Studii de medicina experimentala facute in laboratoarele din Marea Britanie, in anul 2000, arata ca cimbrul impiedica depunerea grasimilor pe vasele de sange din creier, mentinand astfel circulatia la un nivel optim. In plus, cimbrul impiedica imbatranirea si degenerarea celulelor sistemului nervos, datorita efectului sau antioxidant. De asemenea, s-a observat - de data aceasta in studii pe subiecti umani - ca cimbrul favorizeaza atentia si concentrarea mentala.
* Colesterol - Ingerarea regulata a cimbrului reduce cantitatea de colesterol negativ (LDL) si reduce nivelul trigliceridelor din sange, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Se recomanda, asadar, consumul cimbrului in alimentatie ca si condiment. Suplimentar, se tin cure de cate 6 saptamani, timp in care se administreaza zilnic cate 3 grame de pulbere de parti aeriene.
* Tromboze - in frunzele cimbrului au fost descoperite doua principii active care impiedica formarea cheagurilor de sange. Se administreaza infuzia combinata de cimbru, din care se iau cate 2-3 cani pe zi, in fiecare doza de infuzie combinata dizolvandu-se in prealabil doua picaturi de ulei volatil de cimbru. O cura dureaza vreme de trei saptamani si se repeta dupa o pauza de minimum o luna.
* Infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica) - se administreaza uleiul volatil de cimbru, din care se iau cate 3 picaturi, de trei-patru ori pe zi, in cure de 7-14 zile. Un studiu german extrem de amanuntit arata ca uleiul volatil de cimbru, care are efecte antibiotice si antimicotice extrem de puternice, este eliminat in proportie de 20% prin urina, vreme de 41 de ore de la ingerare, exercitandu-si astfel actiunea curativa la nivelul rinichilor, al vezicii urinare si al uretrei. Pentru a beneficia de aceste efecte terapeutice este esential, insa, ca pe timpul tratamentului sa fie mentinuta o dieta alcalina, care sa favorizeze efectul antiseptic al cimbrului. Acelasi tratament este eficient si in tratarea infectiilor genito-urinare cronice, cum ar fie nefrita, pielita, salpingita. Suplimentar, se pun comprese cu extractul alcoolic de cimbru pe zonele afectate, comprese care se tin vreme de minimum o ora pe zi.

Cimbrul poate fi cultivat si in ghiveci, pe pervaz

* Adjuvant in hipertensiune arteriala -  administrarea uleiului volatil de cimbru reduce semnificativ presiunea arteriala. De asemenea, acest ulei reduce susceptibilitatea aparatului cardiovascular la influenta daunatoare a stresului psihic. Ca atare, este recomandat consumul cimbrului in alimentatie drept condiment, iar suplimentar, se fac cure cu tinctura de cimbru, din care se administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 56 de zile si este recomandat in mod special hipertensivilor foarte sensibili la stres, hipertensivilor care au avut, sau au o dieta preponderent carnivora ori se confrunta cu tulburari digestive de genul aerofagiei, balonarii sau colitei.
* Viermi intestinali - se administreaza uleiul volatil de cimbru, cate cinci picaturi, puse intr-o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se iau doua astfel de doze pe zi, prima dimineata, pe stomacul gol, cu cel putin jumatate de ora inainte de a manca, iar cealalta seara, inainte de culcare. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile. Uleiul de cimbru inhiba dezvoltarea parazitilor intestinali, paralizeaza centrii nervosi ai viermilor, ajutand la eliminarea lor prin scaun.
* Infectia cu Giardia lamblia -  principiile active din cimbru, mai ales uleiul volatil, distrug Giardia lamblia si impiedica reproducerea sa. Un  studiu iranian, publicat in 2008, arata ca cimbrul este foarte eficient in infectia cu protozoarele Entamoeba histolytica, Trypanosoma brucei si Trypanosoma cruzi, care produc boli tropicale pe cat de periculoase, pe atat de raspandite in zonele calde. Uleiul volatil de cimbru are, conform studiului iranian mentionat, o actiune terapeutica comparabila cu cea a metronidazolului, care este medicamentul cel mai frecvent folosit in aceste afectiuni, dar fara a avea si efectele adverse ale produsului de sinteza.
* Candidoza bucala, digestiva, respiratorie, genitala - intr-o jumatate de cana de infuzie combinata de cimbru se pun doua picaturi de ulei volatil de cimbru si se consuma acest amestec la 2 ore dupa masa. Se iau 2-3 astfel de doze pe zi, in cure de 12-21 de zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa care se poate relua. Cimbrul, si mai ales compusii sai aromatici, sunt printre cele mai puternice anticandidozice cunoscute, atat in medicina naturala, cat si in cea alopata. Nenumarate teste de laborator au pus in evidenta efectul puternic de distrugere al diverselor specii si tulpini de Candida sub actiunea cimbrului.

Tratamente externe cu cimbru

* Sinuzita - se fac aromatizari in incapere, cu ulei volatil de cimbru sau, mai bine, daca este suportata - se face inhalatie cu acelasi ulei volatil. Suplimentar se pun pe frunte comprese cu tinctura de cimbru. Se tin vreme de 20 de minute pe zi, pana la vindecare. Cimbrul actioneaza astfel direct la nivelul cailo

r respiratorii superioare, exercitandu-si actiunea antibiotica si decongestiva.
* Rani, ulcere pe piele, arsuri - pentru prevenirea infectarii acestor leziuni se fac spalaturi cu extract alcoolic sau cu infuzie combinata de cimbru. Aceste extracte au un efect antibiotic foarte puternic, avand de asemenea un usor efect cicatrizant.

Folositi-l, dar cu masura

* Circulatie periferica deficitara - se fac bai fierbinti cu infuzie combinata de cimbru (5 litri la o cada cu apa). Facute saptamanal, activeaza puternic circulatia, actioneaza asupra metabolismului organismului, intensificand arderile, si intaresc sistemul imunitar.
* Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale - se fac spalaturi vaginale cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare. Cimbrul are un efect antifungic si antibacterian puternic si cu spectru larg, foarte rar in lumea plantelor medicinale. De asemenea, are efecte antiinflamatoare, fiind util in tratamentul salpingitelor (inflamatia trompelor uterine).
* Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Acest tratament intensifica circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce rigiditatea articulara si sensibilitatea la frig, are efecte calmante si antialgice.
* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu tinctura de cimbru pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza compresa, partea afectata de unghie se pileste si se lasa apoi sa se usuce la aer. Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata de micoza este indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza este foarte extinsa, este posibil ca unghia tratata chiar sa cada si sa creasca o unghie noua, sanatoasa.
* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) - se pun intre degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta piciorul cu o soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi exercite efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de timp. Cimbrul, folosit in special sub forma de ulei volatil si de tinctura, este un antimicotic de prima mana. Uleiul sau volatil este mult mai puternic decat un produs de sinteza antifungic, bifonazolul, dar si decat uleiul volatil al altor plante cu actiune antifungica demonstrata (menta, chimen, fenicul).
* Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de cimbru se dizolva intr-un litru de infuzie combinata obtinuta din aceeasi planta. Cu acest preparat (care la rece poate fi pastrat 3-5 zile fara sa se altereze) se fac de trei ori pe zi clatiri ale gurii, de preferinta dupa mesele principale. Fiecare clatire va dura vreme de cinci minute, timp in care preparatul din cimbru va fi agitat cu putere in gura, pentru a-si exercita actiunea asupra dintilor, asupra gingiilor si asupra intregii mucoase bucale.Un constituent din uleiul volatil de cimbru, timolul, distruge mare parte din bacteriile cu potential daunator din cavitatea bucala, inlatura infectia la nivelul gingiilor, protejeaza dintii de formarea cariilor si incetineste evolutia cariilor deja existente.

Efectele psihologice ale cimbrului de cultura

Uscat, da o aroma inconfundabila mancarurilor

In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De altfel, cei mai multi cercetatori spun ca denumirea stiintifica a cimbrului "Thymus" vine de la grecescul "thymos", care inseamna curaj. Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante. De altfel, cimbrul are o actiune demonstrata de imbunatatire a circulatiei cerebrale, iar studiile au aratat ca are o certa actiune de favorizare sau chiar de inducere a unor stari de atentie, vigilenta, concentrare mentala.
In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea capacitatii de control a emotiilor si pentru intarirea "imunitatii" la stresul psihic.

Precautii si contraindicatii

Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir.
Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in cazurile de hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida. Daca se constata o exacerbare sau o reactivare a simptomelor uneia dintre aceste afectiuni, tratamentul intern cu cimbru va fi oprit.
Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate. De asemenea, femeile care alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi si vor evita administrarea interna a uleiului volatil de cimbru.
Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii alergice la nivel cutanat, iar aplicat multa vreme pe piele poate produce leziuni cu aspectul unei arsuri.

Efectele antibiotice ale cimbrului

Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente antiinfectioase, dar este o completare extraordinara la tratamentele clasice. Este o planta medicinala care ar putea modifica viziunea asupra a ceea ce inseamna tratament antiinfectios cu adevarat eficient. Mai multe studii facute in laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elvetia, Japonia, Anglia ori Romania au arata faptul ca cimbrul, in special uleiul volatil obtinut din el, are efecte antibiotice extrem de puternice si cu un spectru foarte larg. Conform studiilor, compusii uleiului volatil de cimbru ataca membrana celulara a bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea, ceea ce duce la moartea microorganismelor respective. Mai mult, s-a demonstrat ca bacteriile nu pot dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in cazul antibioticelor de sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de variate, incat face imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte recente arata ca uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice, adica un antibiotic administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult mai eficient decat luat singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a tratamentului alopat cu cel natural, cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile foarte periculoase de rezistenta a bacteriilor la tratament sau de recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara a bacteriilor care sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce infectii urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia choli (produce infectii reno-urinare si digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis (produce gastro-enterita), Salmonella enteridis (produce toxiinfectie alimentara), Campylobacter jejuni (produce infectii gastro-intestinale), Lysteria moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul digestiv si cel nervos).
Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un tratament cu o durata de 7-12 zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de ulei volatil de cimbru, de trei-patru ori pe zi, cu putina apa sau cu miere.
Articol preluat, scris de Ilie Tudor

BUSUIOCUL

Preparate din busuioc

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Flori de busuioc

Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Baile terapeutice

Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

* Toxiinfectia alimentara -  punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxi

infectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.

* Ateroscleroza - unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine.
* Infarct -  administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.
* Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului.
* Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile.


Tratamente interne

* Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute.
* Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental.
* Eforturi mentale prelungite - se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.

  

* Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze - se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie.
* Dureri de cap - se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal.
* Viroze respiratorii, gripa - se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.
* Bronsita cronica si acuta, accese de tuse - se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului.
* Rinita cronica, sinuzita - se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la... recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii.
* Artrita reumatoida - se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara.
* Voma, stari de greata - se ia cate un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.
* Infectia cu giardia - se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.

Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc

* Toxiinfectie alimentara, diaree - se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.
* Adjuvant in dizenterie - intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.
* Cistita - se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare.
* Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile.

Tratamente externe

* Eczeme infectioase - se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile.
* Cosmaruri, tulburari de somn - daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres.
* Crampe menstruale - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora - o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte.
* Cistite recidivante, bronsita cronica - se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale.

BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA

* Ten seboreic - se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.
* Adjuvant contra caderii parului - intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC

* Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala.
* Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.
Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei.

BUSUIOCUL CA ALIMENT

In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.
Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.

 Articol preluat, scris de Ilie Tudor.

LEUSTEANUL

Este imposibil sa nu il remarci in gradina, daca nu pentru forma sa destul de banala, dar de un verde viu si intens, atunci pentru mirosul sau unic, care il face de neconfundat, transformandu-l intr-una din cele mai des folosite verdeturi pentru dres ciorbele.

 Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment, putand deveni la nevoie - atunci cand este dozat corespunzator - si un remediu eficient intr-o multitudine de boli. Inainte, insa, de a vedea care sunt utilizarile medicinale ale leusteanului, sa vedem cum se prepara si cum se administreaza acest... zarzavat-medicament.

Modalitati de preparare si de administrare

Sucul

Pentru a obtine sucul de leustean se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si, eventual, un varf de lingurita (0,5 grame) de seminte, se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte, 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.


Leusteanul ca adaos in mancare
In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca in Italia), sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria germana). Important este, pentru a nu-si pierde proprietatile terapeutice, sa fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce am gatit hrana, si nu in timp ce este pe foc.

Vinul de leustean

O suta de grame de frunze de leustean proaspat se toaca marunt si se pun la macerat, in 750 ml de vin alb, intr-o sticla care se inchide ermetic si se pastreaza la temperatura camerei, vreme de doua saptamani. Dupa trecerea acestei perioade, amestecul se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise. Se bea cate un paharel, inainte de masa. Vinul de leustean este un leac stravechi, cunoscut pentru efectele sale in combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retentia de lichide.

Tratamente interne

* Litiaza renala (pietre la rinichi) - un studiu realizat in Germania arata faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi (urati, oxalati) si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la indemana,

efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata (frunze si seminte) la 250 ml de apa.

Leusteanul inflorit

* Cistita - pentru prevenirea acestei afectiuni se consuma mult leustean proaspat, adaugat la diferite mancaruri. Odata instalata cistita, ea se trateaza cu infuzie combinata de leustean, din care se consuma cate 3 cani pe zi, administrate la 2 ore dupa ce am mancat.
* Retentie de urina - se recomanda leusteanul proaspat, taiat marunt, adaugat la supe calde si in salatele de legume. Consumat in cantitati suficiente (minimum 20 de grame pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retentiile de urina care apar post-operator, dupa cistitele acute, dupa administrarea medicamentelor ce inhiba diureza sau in unele afectiuni tumorale. Suplimentar, se consuma sucul de leustean proaspat, cate 1 lingura luata din ora in ora, pe parcursul zilei. Principiile active nu doar stimuleaza formarea urinei si eliminarea ei, ci ajuta si la eliminarea masiva a ureei si a altor produsi reziduali din organism.
* Stari de greata, dispepsie, diskinezie biliara - se mesteca 1-2 frunze proaspete de leustean inainte si dupa masa. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice, deoarece stimuleaza secretia de sucuri gastrice, favorizeaza peristaltismul gastric si eliberarea bilei din colecist. De asemenea, frunzele proaspete de leustean consumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra tubului digestiv, fiind un adjuvant util in cazul colecistitei si al pancreatitei.
* Anorexie - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are, datorita acidului angelic continut in frunzele sale, si efecte tonice nervoase si psihice, fiind ca atare eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (5-10 frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare si constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.
* Balonare - contra acestei afectiuni, leusteanul are o reputatie de medicament, consolidata vreme de... 2000 de ani, fiind prescris in acest sens inca din timpul Greciei antice, unde era foarte pretuit de catre medicii vremii ca tonic si antispastic digestiv. Cercetarile moderne arata ca de "vina" pentru proprietatile vindecatoare ale leusteanului in aceasta afectiune sunt uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin frunzele sale. Trebuie mentionat insa ca si semintele contin principii active, in special uleiuri volatile, foarte eficiente in combaterea acestei afectiuni. Ca atare, se recomanda administrarea inainte de masa a 3-6 linguri de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean.
* Sindromul colonului iritabil, adjuvant in colita - se recomanda consumul de leustean proaspat, in cantitati cat mai mari, precum si administrarea unei cani de infuzie combinata de frunze de leustean, de doua ori pe zi. Un studiu recent arata ca flavonoidele continute in frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, in timp ce substantele sale volatile, cu efect antiseptic, regleaza flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obtin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate in acizi grasi Omega 3 (continuti de peste, de semintele de in etc.).
* Colici intestinale, spasme digestive - se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate, cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine substante active cu efecte antispastice si carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale in aceste afectiuni.
* Indigestie, dispepsie - se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, amplifica peristaltismul tubului digestiv. Daca nu aveti consecventa necesara pentru o cura sistematica, puteti mesteca ocazional, atunci cand simtiti nevoia de a va mari puterea digestiva, cateva frunze de leustean, cu 5-10 minute inainte de masa.
* Raceala, gripa - pentru prevenire, se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide, cu o actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10-12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante si care mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia.
* Bronsita, tuse productiva - se bea infuzie combinata de leustean, cate 2-3 cani pe zi, cat mai calda posibil. Acest preparat are efecte calmante, reduce senzatia de iritatie pe traiectul respirator si este expectorant, ajutand eliminarea secretiilor bronsice in exces. Acest tratament este un bun adjuvant si in caz de pleurezie, de pneumonie.
* Febra, febra intermitenta - se consuma 1-3 cani de infuzie combinata de leustean pe zi. Acest preparat scade temperatura corpului printr-un mecanism oarecum asemanator aspirinei, producand transpiratie si vasodilatatie.

* Amenoree - se fac cure cu o durata de 8 saptamani, timp in care se consuma 15 grame de frunze de leustean proaspat pe zi. Suplimentar, pentru efecte mai puternice, se bea si o cana de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean. Este un tratament care favorizeaza declansarea menstruatiei, care stimuleaza activitatea ovarelor si imbunatateste circulatia la nivelul aparatului genital feminin.
* Ciclu menstrual dureros - vreme de 21 de zile, se bea cate o cana de infuzie combinata de leustean dimineata si seara. Acest preparat nu favorizeaza doar menstruatia, ci si normalizeaza ritmul sau de aparitie, previne crampele si starile de disconfort inainte si in timpul menstrelor. In cazul crampelor menstruale puternice, se bea o infuzie fierbinte de leustean (din doua lingurite de planta la o cana de apa), tratament cu efecte calmante si antispastice rapide.
* Circulatie periferica deficitara - se consuma leustean proaspat, cate 10-25 de grame pe zi. Are efect vasodilatator periferic, ajutand la imbunatatirea irigarii cu sange a unor zone ale corpului, cum ar fi mainile, labele picioarelor, urechile.
* Dureri de cap, migrena - se mesteca indelung 4-5 frunze proaspete de leustean. Calmeaza durerea si reduce senzatia de voma, in cazul migrenei. Tratamentul este recomandat si in crizele biliare, deoarece normalizeaza activitatea colecistului.

Tratamente externe

* Pete pe piele - se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este dublat cu o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum 2 saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi.
* Reactii alergice la nivelul pielii - frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o planseta de lemn sau se maruntesc in mixer, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antihistaminice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile.
* Dureri de gat, amigdalita - se face gargara cu o infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa).

Semintele de leustean

* Gingivita, ulceratii in zona bucala - se mesteca indelung (minimum cinci minute), de 4 ori pe zi, cate 2-3 frunze proaspete de leustean. Este un tratament simplu, dar cu care se obtin rezultate foarte bune, deoarece dezinfecteaza gingiile, este antiinflamator, favorizeaza refacerea epiteliilor lezate.
* Miros neplacut al transpiratiei - in Evul Mediu, cei care strabateau cu piciorul distante foarte lungi isi puneau in incaltari cateva frunze de leustean, ca sa previna mirosul neplacut al picioarelor si sa se fereasca de eventualele infectii la acest nivel. Daca vi se pare neplacut sau imposibil de aplicat acest procedeu terapeutic, va recomandam baile partiale cu infuzie combinata de leustean, bai care vor avea o durata minima de 10 minute. Este bine de stiut ca aroma leusteanului este adesea folosita in... parfumurile de lux, carora le da o tenta de prospetime, de naturalete.
* Arsuri de gradele I si II - se striveste o mana de frunze proaspete de leustean pe o planseta de lemn, apoi se aplica pe locul afectat, unde se tin vreme de minimum o ora. Aceasta aplicatie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infectia si grabeste refacerea tesuturilor distruse.
* Amigdalite, faringite, laringite - se consuma frunze proaspete de leusten si, suplimentar, se face gargara de 4 ori pe zi cu infuzie combinata din frunze si seminte de leustean. Este un tratament cu efecte calmante si antiinfectioase.

Precautii si contraindicatii

Nu se foloseste in perioada sarcinii si se foloseste in cantitati moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) in timpul alaptarii. Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leusteanului, administrat in cantitati mari si pe perioade lungi de timp, in infectiile renale.

 Articol preluat, scris de Ilie Tudor

-TELINA-frunze-

Toate zarzavaturile noastre traditionale fac parte din aceeasi familie (Apiaceae), avand proprietati terapeutice destul de asemanatoare. Fie ca vorbim de patrunjel, de marar, de leustean, de morcov sau de telina, toate contin in frunzele lor uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu actiune antioxidanta ori clorofila cu efecte antitumorale si antivirale. Pana acum mai putin de o suta de ani, toate aceste zarzavaturi erau si printre plantele medicinale cele mai frecvent folosite, si nu doar la afectiuni minore, ci si la bolile grave, cum ar fi cele tumorale sau cele infectioase acute.


Sucul

Pentru a obtine sucul de telina verde, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de telina nu se administreaza de obicei singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 3 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzia

Se pun trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de telina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa s

e raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Telina ca adaos in mancare

Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot capata mai multa savoare prin adaugarea de frunze de telina foarte fin tocate, asa incat sa nu li se simta prea tare asprimea. Traditional, telina este adaugata in mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, insa este recomandat ca acest zarzavat sa fie pus dupa prepararea termica, si nu in timpul ei, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Folositi frunzele de telina ca adaos aromatic si totodata ca element decorativ si in salate, sandviciuri, sosuri ori garnituri.

Vinul de telina

Ca tonic psihic, ca antidepresiv, pentru imbunatatirea diurezei si a apetitului alimentar, ca adjuvant contra impotentei si a frigiditatii, se recomanda vinul de telina: doua maini de frunze proaspete se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga, pentru un efect mai puternic, o lingurita de seminte de telina si o lingurita de scortisoara (Cinamonum ceylanicum). Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa.

Tratamente interne

* Hipertensiune - sucul din telina este folosit in mod traditional in China pentru reducerea presiunii arteriale. Reteta: se amesteca sucul cu miere in cantitati egale si se administreaza 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o luna. Studii recente au aratat ca dupa 6 saptamani de tratament, valorile presiunii arteriale au scazut la cei mai multi dintre pacienti cu 12-15%, aceasta datorandu-se atat efectelor vasodilatatoare, cat si celor diuretice ale acestui zarzavat.
* Ischemie cardiaca, prevenirea infarctului - telina are in compozitia frunzelor sale asa-numitele "ftalide", substante care au efecte relaxante asupra musculaturii netede si care fac arterele sa isi mareasca diametrul. Mai mult, aceasta categorie de substante reduc nivelul hormonilor de stres din sange, impiedicand astfel vasoconstrictia si puseele de hipertensiune. Se recomanda cura cu suc de telina (150 ml pe zi), dar si consumul de telina sub forma de salata, in cure de 6 saptamani, minimum.
* Adjuvant in infectiile bacteriene - cercetarile de laborator au aratat ca uleiurile volatile din telina au un efect puternic antibiotic, prevenind si ajutand corpul sa se apere in fata infectiilor cu bacterii cum ar fi: Staphylococcus aureus, Staphylococcus albus, Shigella dysenteriae, Salmonella typhi, Streptococcus faecalis, Streptococcus pyogenes sau Pseudomonas solanacearum. Ca adjuvant la tratamentul prescris de medic, se recomanda consumul infuziei combinate de telina (2-3 cani pe zi), dar si introducerea telinei proaspete in consum, ca aliment.

Cand e transformata in suc, efectul ei e mai puternic daca se combina cu morcov

* Sindrom de oboseala cronica - se bea zilnic, dimineata, o combinatie din jumatate de pahar de suc de frunze de telina si o jumatate de pahar de suc de morcov. Aceasta doza se ia pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de a manca. Are efecte tonice nervoase, ajuta la reglarea activitatii glandelor suprarenale (responsabile de secretia asa-numitilor hormoni de stres), imbunatateste reactia organismului per ansamblu la suprasolicitarea psihica si fizica.
* Impotenta, frigiditate - se consuma 50-100 ml de vin obtinut din frunze si seminte de telina, preparat dupa reteta prezentata in acest articol. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum doua ore dupa ce am mancat, cu 15-30 minute inaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru imbunatatirea vietii sexuale pe termen lung, se recomanda salatele cu frunze de telina, sucul de radacina de telina (150 ml pe zi), pulberea de seminte de telina (2 grame pe zi), care au efecte puternice de relansare a activitatii gonadelor.
* Reumatism - mai ales in afectiunile reumatice degenerative, consumul de telina proaspata (minimum 50 de grame zilnic), asociat cu o dieta preponderent crudivora, face adevarate minuni. Se face o cura de minimum 3 luni, timp in care se consuma zilnic telina proaspata, asociata cu o alimentatie integral vegetariana, gatita termic doar in proportie de 30%. Frunzele de telina sunt foarte eficiente contra problemelor articulare, deoarece sunt bogate in flavonoide, cu efecte antiinflamatoare, in vitamina C, in fitohormoni cu efect intineritor. Cura cu telina este foarte importanta si pentru combaterea efectelor secundare nefaste ale corticoizilor, cu care sunt adesea tratate afectiunile reumatice.
* Adjuvant in afectiuni tumorale - studii de laborator au aratat ca anumite substante active din telina, asa-numitii compusi acetilenici, stopeaza cresterea tumorilor. Alte substante din acest zarzavat, cumarinele, au un important rol in prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomanda atat pentru prevenire, cat si ca adjuvant contra acestor afectiuni, consumul de telina proaspata, sub forma de salata, cate 50-70 de grame pe zi.
* Cancer de colon si de rect - Un consum ridicat de frunze de telina si de ceapa verde, in special, si de zarzavaturi verzi, in general, amelioreaza aceasta forma de cancer. Un rol la fel de important il au - se pare - cele doua vegetale si in prevenirea acestei forme de cancer. Se recomanda, asadar, consumul zilnic de salate de cruditati, asezonate din belsug cu frunze de telina si de ceapa verde.
* Leucemie, limfom malign Hodgkin - se consuma sucul de telina verde, cate 100 ml, de doua ori pe zi, combinat in proportii egale cu suc de radacina de morcov. Sucul se bea foarte proaspat, pentru a impiedica deteriorarea unor substante continute de frunzele de telina, substante care sunt o speranta in tratamentul acestor afectiuni. Mai multe principii active continute de telina (luteolina si ftalidele) joaca rolul cel mai important, inhiband dezvoltarea tumorilor si inducand apoptoza, adica moartea programata a celulelor canceroase.
* Colesterol - se consuma frunze de telina verde, proaspete, sub forma de salata sau ca adaos la ciorbe ori la tocanite. Concomitent, se tin cure de 56 de zile, timp in care se consuma zilnic, dimineata, un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina.

Un afrodiziac garantat

* Obezitate - salatele de cruditati cu multa telina verde sunt un adevarat elixir in tratarea supragreutatii. Aceasta planta are efecte diuretice, ajutandu-ne sa eliminam excesul de apa din tesuturi si ajuta la "arderea" mai eficienta a grasimilor. De asemenea, telina verde consumata zilnic (40-70 de grame) reduce reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea asa-numitelor "accese de foame", care apar frecvent la obezi, mai ales in conditii de tensiune emotionala, de gol sufletesc, de frustrare afectiva.
* Adjuvant in diabet - se consuma zilnic minimum 50 de grame de frunze de telina, de leustean sau de patrunjel. Toate aceste zarzavaturi sunt bogate in fibre alimentare si in principii active cu efect hipoglicemiant. Aceste zarzavaturi, consumate zilnic, ajuta, de asemenea, organismul sa devina mai receptiv la efectele insulinei.
* Astm, bronsite - se recomanda infuzia combinata de frunze si seminte de telina (se pune, suplimentar fata de reteta initiala, 1 lingurita de seminte, pentru a obtine un litru de preparat), din care se bea cate un litru pe zi, in cure de 14 zile. Telina are efecte antispastice, relaxante, asupra musculaturii netede, ajuta la fluidizarea excesului de mucus si la eliminarea sa de pe caile respiratorii. In medicina traditionala, telina era folosita cu succes si contra tuberculozei pulmonare si a pleureziei.
* Calculi renali - foarte bogata in potasiu si magneziu, telina este un excelent remediu pentru prevenirea calculilor renali. Mai mult, frunzele si radacina sa contin principii diuretice si antiinflamatoare renale, ajutand la eliminarea microcalculilor formati in rinichi si prevenind formarea altora noi. Se recomanda curele de 2 saptamani, timp in care se administreaza in fiecare zi cate un sfert de litru de suc de frunze (obtinut prin metoda prezentata in acest articol) si de radacina (obtinut cu storcatorul electric centrifugal), combinate in proportii egale.
* Calculi biliari - se recomanda, in mod special, consumul frunzelor de telina crude, sub forma de salata sau de zarzavat adaugat in mancaruri. Datorita continutului de fibre alimentare, a efectelor sale de stimulare a evacuarii bilei din colecist (colecistokinetice), telina este un remediu excelent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosita pentru eliminarea "malului" din vezica biliara.
* Constipatie - un remediu care in unele cazuri a aratat efecte laxative surprinzator de prompte este infuzia combinata de frunze de telina. Se consuma dimineata, pe stomacul gol, pana la ora 10, jumatate de litru - un litru din acest preparat, in 3-4 reprize. In completarea acestui tratament cu telina, la micul dejun se vor consuma cereale integrale si multe fructe proaspete.

Tratamente externe

* Degeraturi - se face un decoct din doua radacini de telina si dintr-o mana de frunze uscate, care se fierb la foc mic, in 1,5 litri de apa, vreme de 30 de minute. Preparatul se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Se fac bai caldute (niciodata fierbinti!), inmuind vreme de 20-30 de minute membrul afectat in decoctul astfel obtinut.
* Inflamatii oculare - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de telina. Compresa se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie, pentru a fi pastrata umeda). Este un tratament adjuvant de medicina traditionala, cu care s-au obtinut rezultate foarte bune contra conjunctivitei si a blefaritei.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Frunzele de telina se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi), in perioada sarcinii, in timp ce semintele de telina sunt total contraindicate in aceasta perioada. Curele de telina pot conduce la aparitia fotodermatitelor (sensibilitate exagerata a pielii la radiatia solara), de aceea, persoanele ce consuma seminte sau frunze de telina in cure intensive nu trebuie sa se expuna la soare puternic fara sa foloseasca creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiatiilor ultraviolete.
In foarte rare cazuri, telina poate produce alergii traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz in care tratamentul va fi intrerupt.

Stiati ca...

* In conformitate cu preceptele medicinii traditionale chineze, telina are o calitate rece (racoritoare), putand reduce sensibilitatea organismului la caldura puternica din timpul verii. Ea era recomandata pentru prevenirea puseelor de hipertensiune ori a atacurilor cerebrale din timpul verii.
* In medicina traditionala indiana, Ayurveda, frunzele si mai ales semintele de telina sunt folosite, cu un succes incredibil, deopotriva pentru femei si pentru barbati, pentru incetinirea si stoparea proceselor de imbatranire. Cuplurilor aflate la varsta a doua care doresc sa procreeze le este in mod special recomandata aceasta planta.
* In fitoterapia traditionala europeana, se stie ca telina face un tandem extraordinar cu papadia, cele doua plante potentandu-se reciproc din punctul de vedere al actiunii terapeutice.

Articol preluat, scris de Ilie Tudor

-MARARUL-

Administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator.  O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza.
Modalitati de preparare si de administrare a mararului

Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzie

Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare

Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.


Tratamente interne

* Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.
* Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
* Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.

Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat.

* Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.
* Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.
* Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.
* Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
* Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale.
* Infectie cu stafilococ auriu -  puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.
* Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute "in plus" in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest "medicament" dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante.
* Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.
* Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi).
* Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui "acces de foame", mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul.
* Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.
* Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.
* Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.

Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale

* Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu.
* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate.
* Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.
* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste "otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.

Tratamente externe

* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza

respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.

Precautii si contraindicatii

Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

Articol preluat,scris de Ilie Tudor

-PATRUNJELUL-

Cum preparam si cum administram radacina de patrunjel

Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacini de patrunjel proaspete si nu conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare, se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere, este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina C, vitamina E, de vitamine din complexul B.

 

Sucul

Este forma cea mai eficienta de administrare a patrunjelului din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din radacinile de patrunjel bine spalate, dar necuratate de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea patrunjelului, sucul se consuma de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 30-100 ml de suc de radacina de patrunjel, in combinatie cu suc de morcov (in proportia de minimum 1:4, sucul de patrunjel fiind mai greu tolerat de tubul digestiv). Sucul de patrunjel obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele, flavonoidele si compusii aromati pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Sucul obtinut prin simpla mixare (zdrobire) a patrunjelului, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deoarece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor.

Salata

Se obtine dand prin razatoare radacinile de patrunjel, bine spalate in prealabil. La patrunjelul ras, se adauga morcov, ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de patrunjel se mai pun, de obicei, radacina de telina, varza sau sfecla rosie rasa, precum si marar sau patrunjel verde.

Salata de patrunjel este excelenta pentru stimularea digestiei si a tranzitului intestinal (combate constipatia). Ea este si un puternic stimulent al activitatii ovarelor, apiolul, substanta care da mirosul aromat, specific acestei legume, avand efecte de stimulare a acestor glande endocrine.

Patrunjelul fiert

Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau adaugat in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta de planta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din patrunjelul fiert decat din cel crud. Mai mult, patrunjelul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind recomandat, in mod special, persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, patrunjelul fiert poate avea, uneori, o aplicabilitate terapeutica mai mare decat cel consumat crud.

Decoctul de patrunjel

Sase radacini de patrunjel de marime medie, spalate bine, dar nedecojite, se pun la fiert, in trei sferturi de litru de apa clocotita, unde se lasa la foc mic, vreme de 15-20 de minute. Se filtreaza, iar lichidul rezultat se bea cat mai cald posibil, pe stomacul gol, in una-doua reprize. Acest decoct are efecte puternic diuretice si usor sudorifice, scotand apa suplimentara din tesuturi, favorizand activitatea rinichilor si ajutand la eliminarea microlitiazei. Are, de asemenea, efecte de reducere a apetitului alimentar, decoctul cald consumat cu 5-10 minute inainte de masa ajutand in curele de slabire.

Tratamente preventive cu patrunjel

* Hipoglicemia - puseele de hipoglicemie sunt o problema de sanatate despre care se vorbeste destul de rar, dar care este foarte frecvent intalnita. Scaderea glicemiei pe fondul unor deficiente metabolice duce la incapacitate de concentrare, la simptome cum ar fi durerile de cap si vertijul, creeaza nevoia imperioasa de alimente dulci super-concentrate, fiind astfel una din principalele cauze ale aparitiei diabetului. Salatele de patrunjel si sucul de patrunjel consumate frecvent ajuta la stabilizarea nivelului zaharului din sange, prin reglarea secretiei de insulina, dar si a activitatii glandelor cortico-suprarenale.
* Calculi biliari - administrarea de patrunjel stimuleaza colecistul sa evacueze bila, prevenind astfel stazele si formarea calculilor (pietrelor) la acest nivel. Se recomanda consumul de salate cu aceasta leguma cruda, care intre altele regleaza nivelul colesterolului si al bilirubinei din lichidul biliar.
* Calculi renali - se tin de doua ori pe an cure cu suc de patrunjel, din care se beau cate 50 ml (in combinatie cu 300 ml de suc de morcov), zilnic, vreme de minimum doua saptamani. Radacina de patrunjel contine substante cu puternic efect diuretic, care stimuleaza producerea urinei si eliminarea sa. De asemenea, contine substante care dilata usor caile urinare, ajutand la eliminarea calculilor de mici dimensiuni, care prin acest tratament sunt "spalati" si antrenati prin diureza.
* Dispepsie, indigestie - radacina de patrunjel consumata ca aperitiv, mai ales in salate, este un garant al bunei digestii. Aceasta, deoarece stimuleaza producerea de sucuri gastrice, stimuleaza miscarile musculaturii netede a tubului digestiv, are efecte carminative, prevenind formarea gazelor in intestin si aparitia colicilor abdominale.

Tratamente interne cu patrunjel

* Cancer pulmonar - falcarinolul si falcarindiolul, doua substante continute din belsug in radacina de patrunjel (in special in coaja sa), au efecte antitumorale redutabile, a caror eficienta a putut fi demonstrata prin studii de medicina experimentala. Se recomanda cure cu o durata de 12 saptamani, timp in care se consuma cate 100 ml de suc de patrunjel (combinat cu 500 ml de suc de morcov) pe zi. Intre doua cure se vor face pauze de minimum 4 saptamani. Acest tratament are efecte benefice si pentru atenuarea efectelor adverse ale chimioterapiei, recomandata in tratarea bolii canceroase.
* Tuse - se consuma suc de patrunjel, cate 50-100 ml pe zi, pentru efectele sale antibacteriene si expectorante (saponinele din radacina acestei legume ajuta la eliminarea secretiilor suplimentare de pe caile respiratorii medii si inferioare). Acest tratament este util mai ales in tratarea tusei productive, unde suplimentar se va face si gargara, de 3-4 ori pe zi, cu decoct de patrunjel, preparat dupa reteta prezentata in acest articol.
* Hipertensiune - consumul frecvent de patrunjel, mai ales sub forma de salata (minimum 35 de grame zilnic) este de un foarte mare ajutor in aceasta afectiune. Cercetatorii au observat ca la persoanele care consuma frecvent radacina de patrunjel se constata o scadere si o stabilizare a presiunii arteriale, datorata actiunii principiilor aromatice din patrunjel, la nivelul sistemului nervos central. Patrunjelul scade presiunea sanguina prin efectul sau puternic diuretic. In plus, aceasta leguma este foarte bogata in potasiu, ajutand la normalizarea ritmului cardiac, fiind recomandata si ca adjuvant in aritmia cardiaca.

* Constipatie - Consumat crud, mai ales sub forma de salata, patrunjelul este un bun laxativ. Fibrele sale nedigerabile imping precum un piston materiile reziduale in colon, in timp ce anumite principii active stimuleaza peristaltismul intestinal, fiind recomandat in constipatia atona. Se recomanda o cura de 7-14 zile, timp in care se consuma zilnic salate cu radacina de patrunjel si de morcov, combinate cu ulei de masline presat la rece si otet de mere cu miere.
* Alergie - radacina de patrunjel contine o substanta numita apigenina, care reduce intensitatea reactiei alergice, avand un efect antihistaminic egal ca intensitate cu cel al unor medicamente folosite frecvent in aceasta afectiune. Se recomanda cura cu combinatia de sucuri de patrunjel (50 ml zilnic) si morcov (400 ml zilnic), cu o durata de 2-4 saptamani, facuta mai ales la inceputul polenizarii sau atunci cand sensibilitatea alergica este in crestere, datorita unor factori cum ar fi stresul emotional, oboseala, schimbarile de anotimp etc.
* Menstre neregulate - dozele medii de suc de patrunjel (30-50 ml zilnic) au un efect de reglare a ciclului menstrual, dar si de eliminare a durerilor (dismenoree) din timpul menstrelor. Acest efect se datoreaza, se pare, substantelor volatile din radacina acestei legume, substante care stimuleaza activitatea ovarelor, cu o intensitate direct proportionala cu doza in care sunt administrate.
* Amenoree - in doze mari, de pana la 100 ml pe zi, si in cure de 28 de zile, sucul de radacina de patrunjel este un foarte bun emanagog, adica stimuleaza ovulatia si aparitia ciclului menstrual. Este un tratament folosit inca din antichitate pentru combaterea infertilitatii feminine, iar validitatea lui este in curs de confirmare de catre studii stiintifice moderne. Acest tratament este recomandat si pentru prevenirea menopauzei premature.
* Lactatie - se consuma radacina de patrunjel si de morcov, fierte, preparate sub forma de piureuri (eventual impreuna cu cartofi, pentru gust). Cele doua legume stimuleaza lactatia prin actiunea lor la nivelul sistemului endocrin, dar asigura si necesarul de vitamine si minerale in timpul alaptarii. Prin consumul de patrunjel, creste atat cantitatea, cat si calitatea laptelui.
* Osteoporoza - consumul de patrunjel sub forma de salata are efecte de stimulare a productiei de hormoni estrogeni, responsabili pentru asimilarea calciului si pentru consolidarea oaselor. Ca atare, se recomanda administrarea de macar cinci ori pe saptamana a minimum 50 de grame de patrunjel, sub forma de salata, consumat impreuna cu ulei de masline, varza, marar verde.
* Cistita - conform "Comisiei E", organismul guvernamental german de reglementare a administrarii plantelor medicinale, radacina de patrunjel ajuta la eliminarea infectiilor urinare. Se administreaza sucul proaspat, cate 50 ml (combinati cu alti 400 de ml de suc de morcov), de doua ori pe zi, in cure de 10-14 zile. Acest tratament are efecte antibacteriene si antimicotice, stimuleaza diureza, reduce inflamatia si durerea la urinare.
* Litiaza renala - aceeasi comisie guvernamentala germana a dat aviz favorabil si folosirii patrunjelului in tratarea calculilor renali, considerandu-se ca efectul diuretic al acestei plante este de foarte mare ajutor pentru eliminarea microcalculilor din rinichi si din vezica urinara. Tratamentul (este acelasi cu cel de la cistita) cu suc de patrunjel creste rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului, creste cantitatea de apa eliminata din tesuturi, previne formarea calculilor, mai ales a uratilor. Aceasta terapie este foarte buna si in tratarea retentiei de urina.
* Obezitate - cu cateva minute inainte de fiecare masa, se bea cate o cana cu decoct de patrunjel, cat mai cald posibil. Acest tratament reduce sensibil apetitul alimentar, imbunatateste digestia si tranzitul intestinal. De asemenea, decoctul de patrunjel ajuta la scaderi destul de mari (de ordinul kilogramelor) in greutate, prin eliminarea surplusului de apa din tesuturi.
* Artrita reumatoida - se recomanda curele cu o durata de o luna, cu salata de patrunjel, din care se consuma minimum 40 de grame pe zi. Radacina de patrunjel consumata in doze suficiente are efecte antiinflamatoare articulare, prevenind si procesele degenerative la nivelul cartilajelor din articulatii. Actiunea sa terapeutica in bolile reumatice se explica, intre altele, si prin efectul sau antioxidant, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.
* Antioxidant - foarte bogat in vitamina C, in vitamine din complexul B si in vitamina A, toate cu efect antioxidant, patrunjelul mai contine o substanta cu efecte exceptionale de anihilare a radicalilor liberi: apigenina. Studiile de medicina experimentala au aratat ca apigenina stopeaza procesele de imbatranire a tesuturilor, previne sclerozarea vaselor de sange si ajuta la relansarea activitatii hormonale. Se administreaza sucul de patrunjel (obtinut din radacinile nedecojite), cate 50 ml pe zi, in cure de 30 - 60 de zile.
* Fier - se consuma patrunjelul fiert, eventual sub forma de piureuri, cate 50-70 g pe zi, in cure de 3 saptamani. Radacina de patrunjel contine cantitati destul de mari de fier asimilabil, util in tratarea anemiei feriprive. Sucul de patrunjel, impreuna cu sucul de sfecla rosie si cu cel de morcov, combinate in proportii egale, s-au dovedit eficiente si in tratarea anemiei hemolitice.

Tratamente externe cu patrunjel

* Eczema alergica - un tratament de medicina populara romaneasca ce s-a dovedit foarte eficient in tratarea acestei afectiuni este cataplasma cu patrunjel.

O data la doua zile, se pune pe locul afectat patrunjel ras si invelit in tifon, aceasta aplicatie durand 0,5-3 ore. De regula, in prima faza, eczema se agraveaza usor, pentru ca apoi treptat sa se retraga. Tratamentul extern este mult eficientizat de administrarea interna de suc de patrunjel si morcov (combinate in proportia de 1:4), cate 400 ml pe zi.
* Dureri ale sanilor - trei radacini de patrunjel se fierb, apoi se lasa sa se raceasca, se zdrobesc putin si se invelesc in tifon subtire, aplicandu-se pe locul afectat, unde se lasa vreme de 30 de minute. Imediat dupa scoaterea cataplasmei cu patrunjel fiert, locul se lasa sa stea la aer minimum o ora. Este o aplicatie simpla, care combate eficient inflamatia si are efect calmant. In cazul durerilor si iritatiilor care apar la alaptare, cataplasmele cu patrunjel vor fi alternate cu cele cu frunza de varza proaspata.

Precautii si contraindicatii

* Femeile insarcinate nu vor consuma patrunjel proaspat, mai mult de 10 g pe zi.
* Sucul de patrunjel este total contraindicat in cazul sarcinii, deoarece poate duce la aparitia contractiilor premature. Contraindicatiile nu se aplica, insa, in cazul patrunjelului fiert, care, in doze de maximum 30 g pe zi, nu are efectele adverse mentionate.
* La bolnavii renali cronic, patrunjelul crud sau sub forma de suc va fi administrat in primele zile in doze foarte mici (o cincime din doza normala), deoarece poate avea efecte iritante la nivelul rinichilor.
* Dupa aplicatiile externe cu patrunjel, pielea tratata nu va fi expusa la soare, deoarece pot aparea arsuri, intrucat aceasta leguma are proprietati fotosensibilizante.

.
Articol preluat,scris de Ilie Tudor