LAMAIA

Vechii egipteni credeau ca mincind lamaile si bind sucul de lamaie era o protectie eficienta impotriva unei varietati de otravuri, si  cercetarile recente au confirmat aceasta credinta.
Exista multe beneficii de sanatate date de lamai care au fost cunoscute de secole. Printre cele doua mai puternice credinte sint ca lamaile sint “antibacteriene, antivirale”, precum si poseda puteri pentru cresterea imunitatii ; de asemenea sint folosite pentru utilizarea lor ca un ajutor in scadere greutatii, deoarece sucul de lamaie este un ajutor digestiv si curatator al ficatului. Lamaile, contin numeroase substante – in special acid citric, calciu, magneziu, vitamina C, bioflavonoide, pectina, si limonen – care promoveaza imunitatea si lupta impotriva infectiilor.
Acestea sunt bine cunoscute fapte de sanatate cu privire la lamai. Dar sint mult mai multe de spus la acest fruct mic galben. Aici sunt 15 remedii pe care pun pariu ca nu le stiati. Indiferent daca le utilizati sub forma de suc, ceaiuri, bauturi, dressing, cataplasme sau in baie, profita ti de puterea lamaii de “vindecare naturale.
1 Abandonarea anxietatii dvs.
Cercetarile au aratat ca balsamul de lamaie are un efect calmant si, prin urmare, poate fi capabil de a contribui la inlaturarea oboselii, epuizarii, ametelii, anxietatii, nervozitatii, si starii de tensiune. Se crede, de asemenea, ca inhalarea uleiului de lamaie ajuta in cresterea concentrarii si vigilentei. Prin urmare, poate fi folosit ca un odorizant de camera si in birouri pentru a creste eficienta angajatilor. Daca va simtiti tensionat/a puteti sa stropiti cateva picaturi de ulei esential de lamaie balsam, pe o batista si sa inhalati.
2 Eliminarea acneii
 Lamiia contine acid citric, care poate fi eficace in tratarea acneei. Vitamina C gasita in fructele citrice, este vitala pentru o piele sanatoasa si stralucitoare, in timp ce natura sa alcalina gasita in lamiie, ucide unele tipuri de bacterii cunoscute a cauza acneea. In afara faptului ca ar trebui sa consumati suc de lamaie cu apa, primul lucru de dimineata, iata cateva sugestii despre cum sa se pregateasca un tratament de casa pentru tratarea acneii, folosind lamaie:
·- Cu degetul sau un tampon de vata, se aplica suc proaspat de lamaie pe acnee si lasati-l peste noapte. Se spala cu apa in dimineata urmatoare. Se poate sa fie o senzatie de discomfort, de arsura la inceput, dar aceasta va disparea in curand.
·- Se amesteca o parte de suc de lamaie stoarsa, cu o parte egala de apa cu miere. Puneti amestecul pe zonele afectate, timp de cel putin o jumatate de ora. Dupa aceea se spala cu apa. Aceasta aplicatie ar trebui sa fie repetata de doua ori pe zi, in mod ideal, dimineata si seara.
Nota: aceste remedii sunt sigure si naturale, dar, daca acnee este severa sau exista rani deschise, consultati medicul dumneavoastra.
3. Fara infectii in gura
Dovedind proprietati antibacteriene si antivirale , lamaile pot accelera procesul de vindecare, in cazul infectiilor din gura. Se amesteca suc de lamaie stoarsa intr-un pahar cu apa calduta si faceti gargara cu aceasta solutie; faceti acest lucru de trei ori pe zi. S-ar putea sa fie o senzatie de arsura in cazul in care sucul de lamaie vine in contact cu infectia, cu toate acestea, cu cat il folositi mai des, arderea va fi mai scazuta.
4. Eliminarea febrei
Frisoanele si febra pot fi determinate de o varietate de cauze, dar lamaia este intotdeauna un remediu util. Aici este o metoda care poate usura simptomele: se adauga sucul de la 1 lamaie la o ceasca de apa fierbinte cu miere; se bea cate putin, si se repeta apoi la fiecare 2 ore, pana ce febra sau frisoanele dispar
5. Raceala sau gripa
Cand ai o raceala, puterea de vindecare a lamaii lucreaza, atat pe plan intern, prin furnizarea necesarului de vitamina C la celulele de aparare ale dumneavoastra, si extern, prin aplicarea proprietatilor sale antivirale necesare ptr combaterea virusilor de pe membranele mucoase ale nasului si gatului.
La primele semne ale unei raceli – curge nasul sau dureri de gat-incerca sa dai corpului tau imun-stimulatoarea vitamina C, astfel incat virusul sa fie eliminat inainte ca raceala sa ramana. Bea sucul stors de la 1 lamaie intr-un pahar cu apa calduta, la fiecare 2 ore.
Daca aveti o durere in gat, se adauga sucul de la 1 lamaie si 1 lingurita (5mg) de sare de mare la 1 cana (250 ml) cu apa calduta. Gargara de trei ori pe zi timp de 1 minut pentru a diminua senzatia de arsura. Daca este un caz de amigdalita, gargara la fiecare 2 ore, timp de cel putin 30 de secunde cu suc stors de la 1 lamaie. Inclinati capul inapoi, pentru a permite proprietatilor antibacteriene si antivirale ale sucului sa ajunga cat mai in jos pe gat. Daca puteti suporta gustul sucului puteti sa inghititi suc atunci cand ati terminat gargara, prin aceasta, beneficiind de o stimularea imunologica a vitaminei C.
6. Vindecarea bataturilor si a calusurilor
Cataplasmele cu lamaie aplicate peste noapte sunt un remediu bun pentru bataturi si calusuri. Se pune o felie de lamaie cca 5 mm grosime pe batatura, bandajati si prindeti. Tamponind zona afectata cu ulei de lamaie esential, de asemenea, contribuie la accelerarea procesului de vindecare. Aveti grija sa utilizati uleiul nediluat pe zona calusului, folosind neaparat un tampon de vata sau Q-Tip, deoarece uleiul essential este prea puternic pentru pielea de pe calus.
7 Eleminati eczemele
Daca suferiti de infectii ale pielii, cum ar fi eczemele , o impachetare cu lamaie poate fi de ajutor. Se adauga 8 picaturi de ulei de lamaie esential pentru 1 cana (250 ml) cu apa calduta si 1 lingura (15ml), de miere lichida. Mierea, de asemenea, are un efect anti-inflamator si consolideaza puterea de vindecare a lamaii.Se inmoaie o panza curata in lichid, se stoarce , si usor se aseaza carpa pe zona afectata timp de 15 minute, de 2 – 3 ori pe zi. Nu numai ca va elimina aceasta infectie, dar acesta va usura si nevoia coplesitoare de a te scarpina.
8. Lupta impotriva oboselii
Cei care merg mult pe jos, care muncesc mult fizic, privesc lamiia ca un dar din cer. Atunci cand te ajunge oboseala, se poate suge suc de lamaie prin perforarea partii de sus a fructului cu un pai, oferindu-ti un medicament care actioneaza rapid si o gustare minunata.
Exploratorii, de asemenea, utilizeaza lamaia pentru protectia impotriva multor infectiilor de la tropice. O cantitate mica de suc de lamaie va potoli setea mai eficient decat o cantitate mai mare de apa. Calatorii cu experienta declara ca, atunci cand se adauga suc de lamaie la apa potabila obisnuita, acesta actioneaza ca un antiseptic si previne starile de boala provocate de o aprovizionarea cu apa indoielnica.Uleiul esential de lamaie, de asemenea, pare sa stimuleze activitatea creierului astfel incat de fiecare data cand va simtiti obositi fara un motiv sau va este greu sa va concentrati , se adauga 4 picaturi de ulei essential de lamaie la apa pusa intr-o lampa de aromoterapie. Alternativ, se bea un pahar de apa cu lamaie la fiecare cateva ore.
9 Improspatarea respiratiei
Lamiile pot sa ajute la improspatarea unei respiratii care devine amara, uscata, dupa consumarea anumitor condimente, alcool, tigari, sau care este cauzata de o salivatie insuficienta. Pentru a pastra o respiratie proaspata, clatiti bine gura de mai multe ori pe zi cu sucul stors de la 1 lamaie intr-un pahar cu apa calduta. De asemenea puteti mestecata o felie de lamaie dupa fiecare masa lucru care va va ajuta
10. Vindecarea tensiunii arteriale
Usturoiul si ceapa s-au dovedit a fi eficace in lupta impotriva hipertensiunii arteriale, si se combina bine cu puterea de vindecare a lamaii. Adauga 3 catei de usturoi zdrobiti si 1 ceapa tocata la 1 litru de lapte rece fara grasimi sau lapte de soia. Se pune la foc mic si se lasa sa stea timp de 5 minute. Se toarna printr-o sita si raceste. Adaugati sucul stoars de la 3 lamai si beti cu inghitituri mici pe tot parcursul zilei.
Si daca suferiti de cholesterol ridicat, nu uitati ca, concentratia de pectina din lamai, impreuna cu ceilalti stimulenti ai metabolismului din lamiie pot ajuta la reducerea colesterolului.
11 Calmeaza muscaturile insectelor
In cazul in care acul este inca la nivelul pielii, se scoate cu o pereche de pensete. Masati cu 1 – 2 picaturi de ulei de lamaie, amestecat cu 1 lingurita de miere, pielea din jurul muscaturii.
Pentru a respinge insectele , se adauga 20 de picaturi de ulei de lamaie la 1 cana (250 ml) de apa si se pulverizeaza in aer. Miroase foarte placut si respinge in acelasi timp si insectele . Un alt remediu facut in casa este de a plasa un tampon de vata imbibat in ulei de lamaie in camere. Daca sunteti afara ,seara, se aplica suc de lamaie pe zone ale pielii care nu sunt acoperite de haine. Sau, se adauga 10 picaturi de ulei de lamaie la 45 ml de ulei de floarea-soarelui si frecati pielea
12. Puneti insomnia sa se odihneasca
Mai multe studii au constatat ca, balsamul de lamaie combinat cu alte plante medicinale calmante (cum ar fi Valeriana, hameiul, si musetelul), ajuta la reducerea anxietatii. Intr-un recent studiu facut , 18 voluntari sanatosi au primit doua doze separate de extras de balsam de lamaie (300 mg si 600 mg) timp de 7 zile. Doza de 600 mg de balsam de lamaie a crescut starea de spirit si a crescut in mod semnificativ calmul.
Nota traducatorului: se pare ca se amesteca 600 mg de balsam de lamiie cu valeriana, hameiul si musetelul si se pune in camera de dormit.
13. Imprastie durerea
Chiar daca are un gust amar-acrisor , sucul de lamaie are un efect puternic alcalin in organism si este, prin urmare, un agent natural impotriva excesului de acid, care este in parte responsabil pentru reumatism. Se bea sucul stors de la 1 lamaie intr-un pahar de apa calduta, de 3 ori pe zi si, daca aveti dureri severe, se inlocuieste cu sucul de la 2 lamai/ 3 ori pe zi.
Uleiul de lamaie are calitati pentru indepartarea durerilor, in asa fel incat inlatura inflamatia si usureaza durerea. Masati zona afectata in fiecare zi, cu cateva picaturi de ulei de lamaie amestecat cu 1 lingura (15ml), ulei de jojoba.
14. Salvati va stomacul
Beti sucul de la 1 lamaie stoarsa intr-un pahar cu apa calduta, dupa fiecare masa. Acidul lamaii va stimula producerea de acid gastric si activitatea muschilor stomacului
15. Spuneti adio la varice
Ulei ul de lamaie are proprietati de intarire, a vaselor de sange, care pot ajuta in lupta cu venele varicoase si venele paianjen. Pentru venele paianjen,in fiecare zi se iau 2 – 3 picaturi de ulei de lamaie si se amesteca intr-un castron mic cu ulei de jojoba, ulei de avocado sau ulei de migdale si se maseaza usor zona afectata.
Pentru varice, se adauga 6 picaturi de ulei de lamaie la 1 ½ oz (50 ml), ulei de germeni de grau, si 2 picaturi din fiecare ulei de chiparos si ulei de ienupar. Utilizati acest amestec in fiecare zi pentru un masaj delicat al picioarelor de jos in sus, in directia inimii. Pentru intinerirea venelorsi vaselor de sange se adauga 8 picaturi de ulei de lamaie la o baie calda. De asemenea, se adauga 4 picaturi de ulei de chiparos in amestec cu 1 lingura (15ml), de miere se scufunda in baie timp de 15 minute si cand iesiti, tamponati pielea pana se usuca – nu se freaca.
Nota: Daca suferiti de arsuri la stomac, rinichi sau probleme de vezica biliara sau cei care au alergie la citrice trebuie sa va adresati medicului dumneavoastra inainte de a folosi aceste remedii sau inainte de a consuma suc de lamaie. Pentru a va proteja smaltul dintilor, dupa mestecatul lamii, bautul sau clatitul cu suc de lamaie asteptati cel putin o jumatate de ora inainte de a va spala pe dinti . Frecatul cu lamaie sau cu ulei de lamiie si bautul sucului de lamaie, nu este indicat pentru copiii sub varsta de 10 ani. Lamiile sunt eficiente in fabricarea remediilor din casa , pentru o varietate de probleme de sanatate, dar in caz de boli grave intotdeauna consultati-va medicul.

PROPOLISUL

Alaturi de miere, propolisul este un produs al albinelor cu proprietati curative deosebite, folosit ca mijloc de aparare impotriva microbilor si mucegaiurilor datorita actiunii sale bactericide, bacteriostatice, antifungice, fapt ce previne imbolnavirea albinelor.


In decursul timpului oamenii au sesizat efectele benefice ale propolisului, iar daca la inceput s-au bazat pe intuitie, observatia efectelor sale benefice si utilizarea empirica a calitatilor sale, in ultima vreme oamenii de stiinta au cercetat compozitia biochimica a propolisului si l-au supus la numeroase studii desfasurate in laboratoare medicale si spitale.

Compozitia chimica reprezinta un cocktail de substante cu efecte terapeutice deosebite, cum sunt: derivatii flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenti, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu), substante antibiotice, rasini, acizi aromatici, acizi, in functie de compozitia si specia vegetala de pe care s-a cules propolisul. El contine in medie 55% rasini si balsamuri, 30% ceruri si 10% uleuri eterice, proportii care sunt asemanatoare pentru orice fel de propolis.


Derivatii flavonici (flavonoidele), foarte raspanditi in mediul vegetal, au foarte multe calitati terapeutice, cele mai importante fiind actiunea asupra capilarelor, asupra permeabilitatii si fragilitatii vaselor de sange (le conserva integritatea), efectul vasodilatator si hipotensiv. De asemenea, flavonoidele au actiune benefica asupra aparatului digestiv (fluidifica bila, antimicrobian digestiv in enterite si colite), asupra sistemului endocrin (tiroida, pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar si antivirotic; toate acestea sunt urmare a structurii lor sub forma unor molecule chimice complexe, care in organism se desfac in derivati activ terapeutic. In propolis se gaseste si acidul ferulic, cu actiune antibacteriana (bactericida si bacteriostatica) si aglutinanta (calitati utile in tratarea ranilor greu vindecabile).


Unde poate fi folosit propolisul?


Efectele benefice ale propolisului se adreaseaza unei liste foarte lungi de afectiuni. Poate fi utilizat atat extern cat si intern, fiind conditionat sub numeroase forme ce permite cele doua feluri de administrare.


Intern, se foloseste sub forma de tinctura, miere propolizata, apa de propolis, sau tablete si se recomanda in urmatoarele afectiuni :


- candidoza orala care produce afte si stomatite - propolisul se aplica sub forma de solutie glicerinata in badijonari;


- infectii gripale - are atat efect preventiv potentand sistemul imunitar cat si curativ datorita proprietatilor sale antibacteriene si antivirale; se remarca prin proprietatea sa de a nu da fenomene rezistenta, crescand totodata sensibilitatea microbilor la medicamente;


- boala canceroasa - numeroase studii, cu rezultate mai mult decat promitatoare, cu extracte de propolis, folosite atat intern cat si extern, s-au facut in diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din intreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul impiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis in tratarea cancerului la san, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice;


- prevenirea fenomenelor de ateroscleroza cerebrala precum si a accidentelor cerebrale;


- bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza progresiv inhiband dezvoltarea bacteriilor, refacand tesuturile lezate de catre acestea, favorizand eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii;


- boli digestive precum gastrita si ulcerul pot fi tratate cu success cu ajutorul curelor cu propolis;


- boli hepatice virale beneficiaza de pe urma tratamentului cu propolis; este important ca acesta sa fie poaspat pentru ca efectul antivirotic sa fi maximal;


- dibetul zaharat - tinctura de propolis poate avea efect in ambele tipuri de diabet (in cel insulino-dependent - de tip I - poate conduce la reducerea dozei de insulina, iar la diabetul de tip II poate produce o scadere a nivelului glicemiei).


In utilizare externa se pot folosi sprayuri, tinctura sau pulbere de propolis:


- arsurile - se aplica extern pe suprafata lezata, are efect regenerator, dezinfectant si anestezic; se aplica sub forma de spray si se obtine un strat potector la suprafata leziunii, arsurii sau escarei;


- eczeme infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de propolis care se tin vreme de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu unguent de propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se gaseste in comert), de 2-3 ori pe zi;


- cosuri, acne, abcese;


- ulcer de piele, ulcer varicose;


- escoriatii, julituri.




Alte afectiuni ce pot fi tratate cu propolis:


- efect benefic in varice, edeme, arsuri,


- fenomenele de tulburare ale circulatiei membrelor inferioare,


- scad tensiunea arteriala,


- sunt benefice in purpura, echimoze,


- contribuie la scaderea colesterolului.


Reactiile alergice la terapia cu propolis sunt destul de tare. Totusi ele exista si este bine sa aveti acest lucru in vedere la debutul unui tratament cu propolis. La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau in contact cu pielea, reactii alergice. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs este necesar sa facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura si vazand care este reactia. Daca apar senzatii neplacute de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar respirator sau apare inrosirea pielii, nu se va face tratament cu propolis.
Articol preluat.

LAPTISORUL DE MATCA

Cura cu laptisor de matca

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Laptisorul de matca este un aliment cu care este hranita matca precum si puietii de albine in primele trei zile de viata.

Are o mare valoare nutritiva continand proteine dintre care numerosi aminoacizi - arginina, leucina, metionina, tirozina - hormoni, lipide, glucide, antibiotice, minerale - sulf, fosfor, vitamine - B2, B6,PP - acid pantoteic

Este cel mai concentrat aliment medicament al stupului, avand efecte terapeutice foarte puternice in cantitati extrem de mici.

Proprietati:

- Fortifiant, regenerotor, energizant,vitalizant.

- Stimulator al cresterii.

- Antiinfectios, antivirotic.

- Antitumoral, anticanceros, modulator al sistemului imunitar.

- Antireumatic.

- Vitaminizant, antianemic  mobilizand rezervele de fier din organism.

- Antisclerotic, incetinind procesul de imbatranire.

- Echilibrator al sistemului nervos.

- Inlatura migrenele.

- Inlatura radioactivitatea  din organism.

- Reduce tensiunea.

- Extern, limiteaza  fenomenul de imbatranire a pielii.

- Tonifica si hidrateaza pielea, marindu-i elasticitatea.

Laptisorul de matca este indicat, intern, in convalescenta, denutritie, infectii gripale, afectiuni endocrine - intarzieri in crestere, insuficiente hipofizare, tiroidiene, corticosuprarenale si gonadice, atat la femei cat si la barbati, sterilitate feminina, frigiditate - tulburari de sarcina, afectiuni ale stomacului - inclusiv ulcere - sau ale intestinului, afectiuni hepatobiliare, afectiuni renale, afectiuni neuopsihice - sindroame neurastenice, instabilitate psihica, schizofrenie - ateroscleroza, anemii, anxietate , reumatism,artroze si artrite.

Este benefic in toate situatiile de eforturi deosebite atat intelectuale cat si fizice.

Are efecte in curele de reintinerire (10 mg pe zi) si incetineste caderea parului.

Extern se utilizeaza in unele afectiuni dermatologice - eczeme supurante, zona zoster, lupus eritematos - si in cosmetica.

Mod de administrare:

Doza este de 0,05 g (cat jumatate de bob de mazare), proaspat sau jumatate de lingurita daca este inglobat in miere pe zi, sublingual sau luat cu putina apa, dupa micul dejun.

Pentru copiii pana la 10 ani, doza se reduce la jumatate. Durata unei cure este de 30 de zile. Cura poate fi repetata dupa o pauza de 1-2 luni.

Extern se tamponeaza locurile afectate cu laptisor de matca proaspat.

In cosmetica se foloseste in tratamentul tenurilor ridate, ofilite si imbatranite.

Astfel pentru pistrui sau pete pigmentare se amesteca doua lingurite de zeama de citrice - portocale, lamai, grapefruit - cu o fiola de laptisor de matca  si se aplica zilnic pe pete.

Pentru tenurile ridate se recomanda o masca cu laptisor de matca:se amesteca o lingura ulei de masline cu doua linguri faina de secara si o fiola laptisor de matca.Se aplica pe fata si se lasa sa actioneze timp de 20 minute.Se spala apoi fata cu apa calduta.

Pentru catifelarea tenului uscat este utila masca cu banane si laptisor de matca: se amesteca o lingura pulpa de banana cu o lingura miere si o fiola laptisor de matca.Se aplica pe fata, gat si decolteu si se lasa sa actioneze timp de 20 minute.Se spala apoi cu apa calda.

Laptisorul de matca este contraindicat in hiperfunctiil hipofizare, tiroidiene, paratiroidiene si ale corticosuprarenalelor, adenoame hopofizare, tiroidiene, paratiroidiene si prostatice, ejaculare precoce, fibroame uterine, exces de foliculina, alergii, diabet, manie, delir, agitatie psihomotorie.

Articol preluat.

POLENUL

POLEN

"Daca ar disparea albina de pe suprafata globului, omul ar mai avea doar patru ani de trait"

Divina armonie a naturii

Relatia dintre albine si flori reprezinta una din minunile universului, o dovada ca regnul vegetal si animal au fost facute sa traiasca in armonie. "Albinele au nevoie de flori ca sa traiasca si florile au nevoie de albine ca sa rodeasca", spunea savantul francez Gaston Bonier. Florile produc stropii de nectar dulce spre a le atrage pe albine, care il doresc pentru a-si produce mierea. Drept recunostinta fata de darnicele flori, albinele le aduc multumire, realizand polenizarea de care acestea au nevoie. Ca urmare, se vor produce fructele, legumele, semintele. Plantele se implinesc si

au asigurata supravietuirea ca specie, iar albinele isi fac proviziile necesare pentru intarirea si sanatatea familiei, cat si pentru petrecerea in siguranta a anotimpului rece. Florile si albinele se sustin unele pe altele, spre a continua sa existe. Exista exemplu mai convingator despre armonia asezata in lume de Creator?
Polenizarea realizata de albine determina asemenea sporuri la recolte, incat valoarea acestei activitati exterioare stupului, ignorata oficial astazi, depaseste de 30 de ori valoarea mierii si a productiei de ceara inauntrul stupului. Prin viata lor, albinele sunt implicate covarsitor in existenta a sute de mii de specii din flora Terrei. Pe drept cuvant, Albert Einstein spunea ca: "Daca ar disparea albina de pe suprafata globului, omul ar mai avea doar patru ani de trait".
Cum plantele produc cu multa generozitate polenul, iar albinele il folosesc ca hrana, o buna parte este transportata la stup. Intr-o familie de albine indatoririle sunt bine stabilite. Unele ingrijesc puietul, altele formeaza suita reginei, altele asigura paza stupului, unele recolteaza nectarul, altele polenul, iar cele mai experimentate culeg rasinile pentru propolis. Albinele care aduc polen, la plecarea din stup, isi incarca gusa cu nectar. Dupa trecerea pe la flori, ele amesteca pudra fina de polen cu acest nectar, spre a forma grauncioarele pe care le transporta in cosuletele de pe picioare. Atunci cand aterizeaza la urdinis, fiecare albina intra in stup incarcata cu cate doua grauncioare de polen.

Cate flori, atatea feluri de polen

Fiecare tip de planta in parte are polenul sau specific, ca aroma, gust, culoare, forma, compozitie. Cum albinele viziteaza toate florile de primavara, vara sau toamna, grauncioarele de polen care ajung in stup vor reproduce diversitatea florala a anotimpului si locului unde traieste acea familie de albine. Ca atare, si polenul recoltat de apicultor are culori, gusturi si arome diferite si, totodata, si principii de vindecare deosebite. Ar fi ideal ca in perioada aceasta de vara, cand natura explodeaza in mii de flori, sa adaugam in hrana noastra cotidiana feluri de polen cat mai deosebite, adevarate daruri de sanatate.
Pe langa polenul poliflor, care provine de la mai multe tipuri de flori si care este si cel mai raspandit si comercializat in farmacii si magazinele naturiste, atunci cand albinele sunt duse intr-un loc unde predomina anumite plante (salcam, paducel, salvie) se obtine un polen predominant al acelei specii. Este greu de garantat ca polenul respectiv este monoflor, caci nimeni nu poate obliga albinele sa viziteze doar anumite flori. De regula, ele zboara la mai multe specii, insa florile care sunt mai abundente sunt si mai frecvent vizitate, deci polenul lor va fi cel mai mult adus la stup.

Polenul albinelor nu produce alergii

Este important de stiut diferenta intre polenul recoltat de albine (numit si entomofil) si polenul purtat de vant (anemofil). Albinele aduna doar polenul care este bun pentru hrana lor, fara a produce efecte nedorite. Ele nu recolteaza polenul care nu este nutritiv. Acele plante care produc polen nedorit nu sunt fertiliza

te de albine. De aceea, pentru a se putea realiza polenizarea lor, ele folosesc vantul care le poarta polenul de la o planta la alta. Aceste polenuri sunt de dimensiuni foarte mici, sunt usoare si au forme adaptate, incat sa poata fi duse de vant. Polenurile anemofile sunt cele care determina vestitele alergii, in timp ce polenurile recoltate de albine sunt buni nutrienti, fara sa determine alergii, mai mult decat orice alt aliment. In plus, polenul albinelor contine atat vitamina E cat si seleniu, cele doua elemente care actioneaza sinergic contra alergiilor. Asadar, la consumatorii de polen crud in doze de intretinere, reactiile alergice din sezonul febrelor scad cu 20 pana la 40%.

Un panaceu universal - polenul crud

Faptul ca albina amesteca pudra de polen cu nectar regurgitat, spre a forma granulele, este esential pentru sanatate. S-a descoperit prin cercetarile de laborator din ultimul timp ca polenul crud reechilibreaza flora bacteriana normala a intestinelor. Din acest punct de vedere, putem considera polenul crud similar cu iaurtul de cea mai buna calitate, protejeaza intestinele contra bacteriilor patogene, carora le inhiba dezvoltarea, scade absorbtia de colesterol din intestine, ofera protectie contra cancerelor hormonodependente (cancer de san, cancer de prostata).

Raiul albinelor - o pajiste inflorita

De asemenea, flavonoidele din polen contribuie la diminuarea pierderii de calciu din oase, prevenind osteoporoza, in vreme ce calciul si vitamina D, pe care le contine in cantitati importante, sunt implicate in intretinerea tesutului osos.
Polenul imbunatateste si activitatea creierului. Este foarte util pentru persoanele care desfasoara munca intelectuala, deoarece le creste capacitatea de lucru si scade fenomenele de oboseala, reduce efectele stresului, diminueaza depresia psiho-emotionala. Acei oameni care obisnuiesc sa ia polen sunt mai voiosi si mai optimisti.

Precautii de administrare

Polenul reprezinta una dintre cele mai importante surse de proteine vegetale, atat cantitativ, cat si calitativ. Toti aminoacizii esentiali sunt prezenti in polen. Mare parte dintre proteinele polenului sunt sub forma de aminoacizi, adica direct absorbabili in tubul digestiv, fara a mai necesita vreun efort digestiv. Continutul ridicat de proteine impune o mica precautie la administrare, necesara pentru confortul pacientului. Proteinele, odata ajunse in stomac, stimuleaza secretia gastrica. Din acest motiv, daca persoana nu a mancat nimic, daca are deja o sensibilitate gastrica si este incepatoare in folosirea polenului, poate aparea o senzatie de arsura; manifestarea este mai frecventa daca se foloseste polen uscat. Spre a evita aceasta neplacere, este indicat ca cei care nu au mai luat polen, atunci cand incep administrarea lui, pentru o vreme sa il ia dupa ce au mancat si sa inceapa cu doze mai mici. Daca a trecut o vreme si s-au obisnuit, pot trece la administrarea pe stomacul gol, adica asa cum el se absoarbe cel mai bine. Chiar si cei care au avut gastrite sau ulcere isi pot permite acest lucru, intrucat polenul crud hraneste si intretine mucoasa gastrica.

Un tezaur de vitamine si minerale

In polen se gasesc toti micronutrientii atat de importanti pentru sanatate care lipsesc, de regula, din alimentele moderne, datorita supraprocesarii lor. In polenul crud sunt prezente atat vitamine lipo-solubile (A, cu carotenoizi numerosi, D, E, K), cat si vitamine hidro-solubile (C, B1, B2, B3, B5, B6, B12). Toate mineralele prezente in corpul omenesc sunt prezente si in polen; intre ele sunt de mentionat fierul, calciul, zincul, magneziul, seleniul, fosforul. De asemenea, contine enzime si pro-enzime. Un organism care are orice carenta de micronutrienti si-o poate compensa din polen. Si diabeticii pot lua polen, desi acesta contine si glucide (in medie 20-30%). S-a demonstrat ca administrarea a 2-3 lingurite de polen pe zi, la diabetici, ajuta la obtinerea si intretinerea unui nivel glucidic mai bun, la reglarea tuturor functiilor corpului si obtinerea unei stari generale de bine.

Pasunile naturale ale Romaniei fac ca mierea noastra sa fie de exceptie

Prin continutul de proteine de calitate, fier si vitamina B12, polenul le este indicat si persoanelor cu anemie sau astenie, in special asociat cu laptisorul de matca. Este util in oboseala cronica (chiar si pentru reducerea nedoritelor cearcane), la persoane debilitate, copii hipotrofici, subponderali, la cei cu retarduri de la nastere.
Foarte importanta este prezenta in polen a rutinei, numita si rutozid sau vitamina P. Ea are rol de trofic al peretelui vascular si antiagregant plachetar. Astfel, polenul se face util persoanelor cu afectiuni cardio-vasculare, inclusiv accidente vasculare cerebrale, infarcte miocardice acute sau cronice, arteriopatii cronice obstructive, afectiuni diverse ale vaselor mici, cat si ale sistemului venos, cu risc de tromboze. Prin bogatia sa in proteine si vitamine, polenul este si un excelent trofic hepatic.
Din punct de vedere hormonal, unele persoane se tem de incarcatura polenului in hormoni masculini. De fapt, aceasta este o idee invechita, ce porneste de la faptul ca polenul reprezinta celula sexuala masculina a plantei. Practic, aceasta idee a fost infirmata de cercetarile biochimice asupra plantelor. In fapt, prin efectele sale nutritive profunde si complexitatea sa, stimularea este mai mult functionala decat hormonala. Polenul ajuta la intretinerea potentei si la recuperarea functiei reproducatoare masculine, fiind util in infertilitatea masculina. Dar se foloseste si la femeile cu infertilitate, deoarece hraneste bine toate tesuturile reproducatoare.

Polenul si laptisorul de matca: unde-s doi, puterea creste

Daca polenul este administrat impreuna cu laptisorul de matca crud, toate efectele polenului sunt amplificate, iar cele ale laptisorului sunt desavarsite. Polenul si laptisorul actioneaza sinergic, se sustin unul pe celalalt, completandu-se si imbunatatind intreaga lucrare asupra organismului aceluia care le consuma, orice problema ar avea acesta.
Pentru barbati, este foarte important efectul asupra prostatei. Sunt deja numeroase studii facute in laboratoare din multe parti ale lumii, prin care s-a dovedit eficienta lui in tratarea atat a adenoamelor de prostata, cat si a cancerelor de prostata. La barbatii sanatosi, care il iau in mod curent, polenul intretine buna functionare a prostatei, prevenind hipertrofierea si imbolnavirea acesteia.

Polen crud - polen uscat

Polenul crud este acela care imediat dupa ce a fost luat din recoltatorul atasat stupului este trecut in congelator, pentru pastrare.

Pana in ultimii ani, modalitatea uzuala de pastrare peste an era sa fie uscat. Nimeni nu pune la indoiala beneficiile pe care le aduce, dar atunci cand se usuca la caldura, se distrug lactobacilii, bifidobacilii, drojdiile, o mare parte din vitamine, enzime, pro-enzime, deci actiunile polenului sunt reduse. La polenul crud, tinut in congelator, aceste proprietati sunt conservate, iar gustul si aromele sunt mult mai placute. Scos din congelator, nu se degradeaza foarte repede, poate rezista aproximativ 10 zile.
Administrarea polenului este ideal sa se faca dimineata, dar uneori se poate imparti in mai multe portii. Cand sunt probleme de sanatate, se pot administra doze de 4-6 lingurite obisnuite pe zi sau mai mult, in functie de problemele fiecarei persoane. Este bine sa se inceapa cu 2 lingurite pe zi si sa se creasca progresiv, pana la doza optima, care se pastreaza constanta o vreme. Dupa ce s-au acoperit posibilele carente si s-au echilibrat functiile corpului, se poate trece la doza normala de intretinere a unei persoane sanatoase.
Cantitatea utila pentru cei sanatosi este considerata de 15 g/zi, adica aproximativ 3 lingurite obisnuite. La copiii mai mici, ajung 2 lingurite pe zi, iar la cei sub un an, 1/2-1 lingurita pe zi. Ar fi suficient sa se ia cate 5 zile, in fiecare saptamana. Barbatii pot lua chiar si zilnic, toata viata. E ideal ca polenul sa fie dublat de laptisorul de matca, mai ales pentru intretinere la femei, de exemplu, cate 1-3 ml/zi, 5-7 zile pe luna.
Ca modalitate de administrare, in general, polenul este bine sa fie dizolvat. Daca este luat simplu sau doar amestecat cu miere, tubul digestiv nu reuseste sa absoarba intregul continut nutritiv (mai ales in cazul polenului uscat) si o parte se elimina odata cu fecalele, ceea ce constituie o nefericita pierdere. Daca este pus la dizolvat, cu 20-30 minute inainte de administrare, el se va absorbi 100%. Se poate dizolva bine in mai multe feluri de fluide: apa cu suc proaspat de lamaie, iaurt (kefir, sana, lapte prins), bors, sucuri proaspete din fructe si/sau legume. Pentru placerea gustului poate fi adaugata miere.

Tratamentul tumorilor

In privinta pacientilor cu tumori, am mai amintit despre triada de aur propolis - zeolit - laptisor de matca, care are efecte terapeutice foarte puternice. Iar polenul in combinatie cu ele aduce suportul nutritiv cu micronutrienti si cu hranire functionala, asa de necesara intr-o afectiune atat de grea. La acesti pacienti, in special la cei care urmeaza chimioterapie, combinatia numita sustine ficatul greu incercat, moduleaza imunitatea, energizeaza.
Unele persoane se intreaba daca polenul nu hraneste si tumorile. Raspunsul e clar: nu, polenul nu hraneste tumora, la fel cum nici alimentele sanatoase nu o fac. Doar alimentele denaturate, superprocesate si aditivate chimic sunt surse de producere si de intretinere a tumorilor. Din teama exagerata de a nu hrani tumora, nu trebuie sa spoliem intreg corpul de principiile nutritive necesare, caci va fi slabit in fata bolii, care il poate dobori.

Lan de cicoare

Polenul este un nutrient functional, ca si laptisorul de matca. Lipsit practic de toxicitate, el este deja recunoscut drept aliment in unele tari, precum Franta, Belgia, Uruguay. In apiterapia internationala, este deja faimos experimentul facut in 2009, pe propria persoana, de catre Antonio Couto, un apifitoterapeut experimentat din Portugalia. El a tinut o api-dieta, constand din polen si miere in principal, alaturi de putin laptisor de matca, propolis si sucuri proaspete de fructe. A mancat timp de 6 luni de zile cate 250 grame de polen crud pe zi, repartizat la cele 3 mese, impreuna cu cele mentionate mai sus. In acest timp, analizele de sange si functiile corpului au fost normale, greutatea a scazut cu 6-7 kg (de mentionat ca pornise de la o greutate normala), se simtea foarte bine din toate punctele de vedere, era energic si lucra normal. A oprit aceasta dieta nu fiindca nu ar mai fi rezistat, ci deoarece a considerat ca scopul a fost atins, anume - de a demonstra ca se poate trai la parametri normali chiar si numai cu produse apicole.
Eu insami, impreuna cu sotul meu, trecand in acest an printr-o lunga perioada de munca de mare intensitate, am luat din ianuarie si pana in iulie cate 50 grame de polen pe zi si cate 8-10 grame de laptisor de matca. Efectul a fost ca am reusit sa ne desfasuram normal activitatea, cu energie, fara probleme de sanatate sau oboseala. Si fara nici o reactie secundara.
La administrarea de durata a polenului si laptisorului am mai observat la pacientii nostri cum se normalizeaza, pas cu pas, aspecte care nu erau in prim-planul atentiei de la inceput. De exemplu, parul de pe cap s-a indesit si si-a recapatat vigoarea. Parul de pe corp, la femei, a crescut mai putin si mai rar, iar la barbati s-a fortifiat, in cazurile in care era necesar.
Din punct de vedere genetic, polenul, ca celula tanara reproducatoare, aduce acizi nucleici de cea mai buna calitate, integri in intreaga lor structura informationala, cat si la capete (numite telomeri). Degradarea telomerilor in orice organism viu este asociata cu procesele de imbatranire. Acelora care il consuma, polenul le aduce telomeri noi spre sustinerea celor depreciati din celulele proprii. Mai mult, aduce informatie naturala proaspata, nealterata, cat si energie vitala curata, regeneratoare. Pastreaza tineretea la cei sanatosi si ii ajuta pe cei care au afectiuni genetice.
Viata plantelor nu ar fi posibila fara polen. Viata omului nu ar fi posibila fara plante. Polenul genereaza viata in toate sensurile cuvantului, in ciclurile naturale ale globului terestru, cat si in randurile acelora care il consuma drept aliment. O albina viziteaza peste 300 de flori pentru a colecta o granula. Cata ravna le-a daruit Dumnezeu, ca sa ne daruiasca o singura lingurita de polen

•  Articol preluat, scris de Dr. Cristina Aosan

MIEREA

* Pe toate marginile de drumuri, apicultorii isi vand recolta de miere a acestei veri. In cazul ca veti cumpara un borcan, nu uitati ca elixirul pe care-l contine nu este doar o hrana cu gust divin, ci si o farmacie la purtator *

Inca din timpurile foarte indepartate, oamenii "vanau" mierea albinelor, lucru infatisat pe o pictura rupestra dintr-o pestera din Valencia (Spania), datata cu 10.000 de ani in urma. Din perioada 2700 i.Hr., pe tablitele de argila ale culturii mesopotamiene au ramas inscrisuri care atesta mierea ca medicament. O mie de ani mai tarziu, in Egipt, apare intr-un retetar medical. Indienii foloseau mierea, dar si ceara, ca medicamente. Putini oameni stiu ca Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor. Strabatand mileniile pana in primele trei decenii ale secolului XX, mierea apare in scrieri istorice insemnate, in tratat

e de chimie si farmacologie. Ulterior, dispare din farmacopei in mod subit. Proba timpului, prin mii de ani de terapie cu miere, a palit in fata descoperirilor "uluitoare" ale chimiei...
Pe langa calitatile generale ale mierii de albine, prezente la orice sortiment, mierea are si anumite proprietati particulare, conferite de specia de planta si de materia prima recoltata de catre albine.

Cum recunoastem mierea curata de stup?

Privind mierea din borcan, este important de stiut ca doar cea naturala cristalizeaza. Iar cat timp este fluida, are o anume elasticitate: daca este lasata sa curga dintr-un vas inclinat, atunci cand il miscam spre a stopa curgerea, fluxul nu se intrerupe brusc: persista un filament de miere, care are o miscare elastica de urcare-coborare, din care se mai pot desprinde una-doua picaturi.



Cum se pastreaza mierea

Spre a-si pastra toate proprietatile, mierea trebuie tinuta bine inchisa, la intuneric, la o temperatura recomandata de 14gr.C. La temperaturi mai mici, cristalizeaza repede. La temperaturi mai mari, se pierd aromele si se inchide la culoare. Expusa la soare, lumina si caldura distrug enzimele si vitaminele.

Mierea de mana

In principal, albinele culeg nectarul produs de flori, spre a prepara mierea. Atunci cand nu au la dispozitie flori, ele recolteaza seva de la arbori si produc mierea de mana. Aceasta poate avea origine strict vegetala, cand se colecteaza direct de la suprafata frunzelor ori lastarilor tineri, sau poate fi de origine anim

ala, cand se interpun niste insecte mici, numite afide. Acestea se hranesc cu seva copacilor pe care o sug de la nivelul scoartei, apoi elimina o excretie speciala, cu mare continut de zaharuri si alte principii nutritive, pe care o recolteaza albinele.
Cel mai frecvent, mierea de mana are culoare brun-inchisa, dar uneori poate fi transparenta, alba, galbuie sau rosiatica. Este cea mai bogata in oligoelemente si cea mai fortifianta, dupa cum si copacii de la care provine sunt mai vigurosi decat plantele ierbacee. Cantitatea de minerale este mai mare la sorturile inchise la culoare. Mierea de mana este indicata in urmatoarele afectiuni: deficienta de vitamine si minerale, osteoporoza, anemie, astenie, debilitate, fragilitate. Proprietatile antibacteriene si continutul in enzime al mierii de mana, in special provenita de la conifere, sunt mai mari decat la mierea florala.

Mierea cristalizata si mierea lichida

Imediat dupa extragerea din faguri, mierea este fluida. Dupa un timp, ea cristalizeaza, ca semn al naturaletii sale. Acest fenomen se produce in functie de compozitia glucidica si raportul fata de apa. Cu cat este mai multa glucoza si mai putina apa, cu atat cristalizarea se produce mai rapid. Un continut ridicat de fructoza intarzie fenomenul de cristalizare.
Mierea de salcam poate sa ramana fluida pana la 2 ani sau mai mult. La fel mierea de crusin. Nici cea de castan comestibil nu cristalizeaza usor. Daca mierea este fluida mult timp, atunci o putem alege pentru pacientii cu necesar redus de glucoza. Aceste sortimente pot fi utilizate in cantitati mici (1-2 lingurite/zi) si de catre diabetici. Varietatea disponibila la noi cu cea mai multa fructoza este mierea de salcam. In aceasta categorie intra si mierea de lavanda, mai putin produsa in Romania, precum si cea de rozmarin.
Mierea cristalizata isi pastreaza proprietatile nutritive si medicinale dinaintea solidificarii. Ea poate fi consumata ca atare, cu aceleasi efecte. Totusi, cei ce doresc sa o refluidizeze pentru aspectul sau mai placut trebuie sa stie ca la incalzirea peste 42gr.C se degradeaza enzimele si vitaminele, dispar uleiurile volatile si aromele, iar proprietatile terapeutice se pierd in cea mai mare parte. Totodata, la caldura excesiva apare un compus toxic, numit hidroxifurfurol, derivat din fructoza; gustul poate deveni caramelizat. Continutul mierii in hidroximetilfurfurol este un criteriu important de calitate si de loialitate. Mierea care ramane fluida mult timp, pe rafturile magazinelor, este foarte probabil ca, din ratiuni comerciale, sa fi fost tratata la temperaturi inalte sau chiar chimic, spre a impiedica cristalizarea.
Unele soiuri de miere formeaza in mod spontan cristale mici, capatand o consistenta cremoasa, placuta, asemanatoare serbetului, care ne aminteste cu nostalgie de copilaria de la bunici. Asa este mierea de rapita sau mierea de salcie, ambele cu gust foarte bun. Mierea de rapita cristalizeaza repede, chiar la doua saptamani de la extragerea din faguri.

Soiuri de miere si utilizarea lor

Mierea monoflora se obtine din stupii care sunt deplasati in locul unde o anume planta creste in cultura (ex. cimbru, coriandru) sau masiv, ori din stupinele fixe, daca extractia mierii se face dupa fiecare perioada de inflorire a plantelor din zona. De exemplu, dupa inflorirea salcamului, se scoate mierea de salcam, iar dupa tei, mierea de tei. Daca exista si lanuri de floarea-soarelui, se poate obtine aceasta miere, care mai este numita si de turnesol. Numim miere poliflora pe cea obtinuta prin recoltarea de nectar de la numeroase plante, de regula in stupine fixe, in locuri unde flora este variata sau cand extractia se face fara relatie cu perioadele de inflorire ale plantelor din zona.

Mierea poliflora cristalizeaza de regula in circa trei luni. Acest tip de miere este calmanta, expectoranta, antibacteriana, diuretica. Se foloseste ca tonic general si in tratamentul plagilor.
Mierea de salcam este expectoranta, calmanta a tusei, diuretica, antidiareica, indicata pentru suferinte gastrice. Mierea de tei este un bun sedativ nervos, utila in tuse, insomnii, laringite, bronsite, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, imbolnaviri ale vezicii biliare si rinichilor. Mierea de floarea-soarelui este utila in ateroscleroza. Mierea de menta este analgezica si usor carminativa, tonica, antiseptica, utila in dischinezii biliare si gastrointestinale; are continut ridicat de vitamina C. Mierea de trifoi are efect diuretic, antidiareic, expectorant. Mierea de mustar se recomanda in afectiuni ale aparatului respirator. Mierea de conifere are actiuni antiseptice, antiinflamatoare, atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare; este diuretica. Mierea de munte este utila in afectiuni inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii si pentru rani purulente. Mierea de castan comestibil, cu gust placut, dulce-amarui, imbunatateste circulatia sanguina, in special pe cea venoasa. La fel mierea de hrisca, care este de culoare brun-inchisa, cu aroma extrem de placuta si nu se solidifica.

Afectiuni oculare

O utilizare mai putin cunoscuta a mierii este in terapia afectiunilor oculare. Conjunctivitele (eritematoase sau purulente), blefaritele, iritatiile dupa expunere neprotejata la sudura sau dupa extragere de corpi straini, fenomenele alergice oculare, keratitele, ulcerele corneene pot fi tratate prin simpla instilare de miere naturala, fluida. Un tratament usor, la indemana oricui. In Mali, se pune in mod traditional miere in ochii bolnavilor de pojar spre a preveni afectarea corneei. In India, mierea locala de lotus este considerata panaceu pentru bolile de ochi. La noi sunt potrivite mierile fluide de salcam sau castan comestibil.

Infectii bacteriene

Anumite tipuri de miere monoflora au capacitati antibacteriene importante. In ordine descrescatoare, se mentioneaza mierea de rapita, de mana, de papadie, lavanda, floarea-soarelui. Studiile facute in numeroase laboratoare din lume i-au dovedit puterea bactericida fata de numerosi germeni, intre care streptococul, stafilococul, enterococul, dar si helicobacter pylori. Fata de helicobacter pylori, o actiune deosebita a dovedit mierea de cimbru.

APLICATII EXTERNE

In aplicatie externa, mierea este un remediu de exceptie pentru tratarea ranilor dificile, adanci, anfractuoase, infectate, mai noi sau mai vechi. Poate fi utilizata pentru escare, abcese fistulizate, alte tipuri de plagi cu lipsa de piele sau de tesut subcutanat. Se foloseste miere curata, fluida, care se toarna pe intreaga rana, incat sa o umple; in cazul fistulelor, se introduce cu seringa. Mai intai, mierea distruge microbii si dizolva resturile necrozate, pe care le fluidizeaza usurand eliminarea lor. Marele avantaj este ca, mierea fiind fluida, poate patrunde pana in cele mai inaccesibile zone ale plagii. Ramane o suprafata curata, pe care apar muguri de crestere ai tesutului normal. Un tratament facut corect conduce la completarea progresiva a lipsei de tesut, pana la umplere. Cand s-a ajuns la nivelul pielii sanatoase din jur, se produce o epitelizare cu cicatrice minima.
Profesorul francez Bernard Descottes a facut tratamente cu miere, timp de peste 20 de ani, in clinica sa de chirurgie din Paris. Astfel a reusit sa rezolve cazuri numeroase, ce pareau fara de speranta in chirurgia conventionala.
Mierea este utila si in arsuri. In special la arsurile cu rani deschise, mierea aduce alinare si mari beneficii. Turnata chiar si imediat dupa accident, in strat gros si acoperita bine cu pansament, ea curata leziunile, fereste de microbi, absoarbe caldura si secretiile, reconstruieste din adanc.
O alta aplicatie externa deosebita este masajul cu miere. Este o metoda particulara de masaj, ce utilizeaza cantitati mici de miere, in raport cu suprafata tratata. Se extrag din corp prin piele numeroase materii toxice. Sunt curatate si stimulate circulatia sanguina si limfatica, glandele sudoripare si sebacee, se flexibilizeaza tesuturile. La finalul sesiunii, realmente se elimina din piele o materie reziduala cu aspect grasos, culoare alba-galbuie (chiar cenusie la fumatori) care contine diverse toxine; cele mai neasteptate substante detectate in laborator au fost plasticul si metalele grele. Pielea ramane curata si catifelata, iar pacientul se simte bine, relaxat. Masajul se face pe spate, cel mai frecvent, pentru detoxifiere si intretinere. Se poate practica insa si pe alte zone ale corpului, in functie de problemele de sanatate ale fiecarei persoane.
O aplicatie in cosmetica a masajului cu miere de albine este pentru zonele cu celulita, unde aceasta se reduce, iar pielea devine neteda. Tot in scop cosmetic, se poate folosi si in aplicatie simpla pe pielea fetei si a decolteului sau oriunde pe corp. Se lasa sa actioneze minimum 15-30 de minute, apoi se spala cu apa. Daca durata de actiune este mai lunga, efectele vor fi mai placute. Pielea se curata si este bine hranita, se invioreaza si devine catifelata. Prin combinarea mierii cu alte produse apicole si vegetale, se pot obtine masti de fata si corp cu efecte mult mai puternice.

Articol preluat,scris de dr Cristina Aosan

CEAPA

CEAPA

Cea mai umila dintre legume are o forta de vindecare uriasa

Virtutile sale tonice, terapeutice si antiinfectioase, fac din ceapa un aliment foarte cunoscut inca din cele mai vechi timpuri. Se recomanda ca factor de sanatate si longevitate.Ceapa contine
-glucide; vitaminele A, B, C si E; numeroase oligoelemente precum sodiu, potasiu, calciu, siliciu, iod, fosfor, carbon, clor, magneziu, zinc, cupru;
- uleiuri volatile; lipide; proteine, in cantitati reduse; acid fosforic si acetic; oxidaze si alte enzime; substante naturale cu proprietati antiseptice.
PROPRIETATI
- este stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal, puternic diuretic, expectorant, vermifug, hipoglicemiant, dizolvant si eliminator al ureei si al clorurilor, afrodisiac, antiseptic si antiinfectios, antalgic (calmeaza durerea), antireumatic etc.
- se comporta exact ca un antibiotic fata de culturile de stafilococi; este antihelmintic (combate viermii intestinali), vermifug;
- antisclerogen, antitrombotic;
- curativ al pielii si al sistemului pilos;
-antitusiv, emolient si rezolutiv;
- sedativ, calmant, hipnotic usor.

Boli ce pot fi prevenite cu ceapa

Cancerul - un studiu realizat de cercetatorii italieni asupra populatiilor din sudul Europei arata ca exista o proportie inversa intre frecventa utilizarii cepei in alimentatie si riscul de aparitie al mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de san, ovarian, de prostata, renal. La fel ca usturoiul si prazul, ceapa prezinta capacitatea de a acumula seleniu din sol, o substanta protectoare impotriva aparitiei cancerului. Consumul de ceapa (cel putin jumatate de ceapa cruda pe zi) a fost asociat, intr-un alt studiu francez, cu o reducere de cel putin 50% a riscului de aparitie a cancerului de stomac, dar si cu o reducere semnificativa a incidentei cancerului de san.
Litiaza renala cu urati - este foarte bine prevenita de consumul zilnic al unei salate de ceapa (120 grame), asezonata cu suc de lamaie. Substantele active din ceapa dizolva calculii cu urati si previne formarea altora noi.
Diabetul - doua studii independente facute de spitalele universitare ale unor facultati de medicina din India arata ca un consum zilnic semnificativ de ceapa cruda (140 de grame pe zi) scade glicemia, prevenind si chiar tratand diabetul. Interesant este ca in aceleasi studii s-a pus in evidenta un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei care nu sufera de diabet.
Ateroscleroza - un studiu preliminar realizat cu voluntari barbati arata ca administrarea a 50 grame de ceapa proaspata pe zi diminueaza foarte mult riscul cresterii colesterolului seric, determinat de o alimentatie cu un continut ridicat de grasimi. De asemenea, consumul de ceapa previne ateroscleroza, ischemia cardiaca si amelioreaza hipertensiunea.
Imbatranirea prematura - un studiu facut de o echipa de medici de la Novi Sad, Serbia, arata ca ceapa cruda consumata zilnic are efecte bune de combatere a afectiunilor cardiovasculare si a imbatranirii, datorita neutralizarii radicalilor liberi de catre substantele antioxidante din ceapa.


Tratamente interne cu ceapa

Tulburari de memorie - se trateaza cu ceapa cruda, cate 80 de grame (o ceapa mai mare) pe zi. Substantele active din ceapa au efecte neuroprotectoare si imbunatatesc irigarea cu sange a creierului. Tratamentul cu ceapa inlatura mai ales problemele legate de memoria de scurta durata, adica exact cea care este cel mai afectata in primele faze la bolnavii cu Alzheimer. Tratamentele cu ceapa imbunatatesc totodata si coordonarea motorie, fiind o sansa pentru persoanele in varsta.

Mai tare ca medicamentele

Depresie - doua-patru linguri de suc proaspat de ceapa, administrat dimineata si seara, sunt un leac surprinzator de puternic impotriva depresiei. Sucul foarte proaspat de ceapa, administrat pe stomacul gol, cu putin suc de fructe (mere sau portocale), stimuleaza puternic activitatea sistemului nervos central, inducand o stare de vioiciune, optimism, dorinta de actiune.
Sterilitate masculina - ceapa consumata sub forma de salata este un stimulent al activitatii gonadelor la barbati, imbunatatind productia de sperma, dar si de testosteron. Astfel, ceapa este si o speranta in tratamentul efeminarii barbatilor moderni, care au ajuns din cauza tulburarilor endocrine produse de alimentatie, de sedentarism ori de consumul de alcool, sa se confrunte in numar tot mai mare cu obezitatea, celulita, vergeturile, ginecomastia etc.
Tuse persistenta, tuse convulsiva - se bea decoct de ceapa cat de fierbinte posibil, indulcit cu miere. Doua-trei cani pe zi din acest remediu prea putin placut la gust, ba chiar respingator pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de tuse, de eliminare a secretiilor de pe arborele bronsic, de refacere a epiteliilor distruse de infectia respiratorie.
Litiaza biliara - se iau zilnic 2-3 lingurite de ulei, in care s-a macerat ceapa, preparat dupa reteta data in anexa acestui articol. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de 7 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este eficient pentru prevenirea formarii unor noi calculi biliari, dar si pentru eliminarea celor existenti, mai ales daca nu sunt de dimensiuni foarte mari.
Bronsita - se iau dimineata, la pranz si seara, cate 2-3 lingurite de sirop de ceapa, in cure de cate 2-3 saptamani. Este un remediu util, mai ales in tratamentul bronsitei infectioase, dar si al celei tabagice, precum si al celei alergice.
Adjuvant in astmul bronsic - zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, in care se pune o lingurita de suc de ceapa si cateva picaturi de suc de usturoi. Acest preparat favorizeaza eliberarea arborelui bronsic de secretii, elimina in buna masura senzatia de sufocare, previne contractura spastica a cailor respiratorii.
Infectie cu candida pe traiectul digestiv - un studiu foarte recent arata ca sucul de ceapa (50 ml), administrat in 3-4 reprize pe parcursul unei zile, combate infectiile cu candida si cu multe alte ciuperci parazite, la fel de eficient ca multe alte medicamente de sinteza, fara a da obisnuinta si nici reactii adverse. Acelasi studiu arata ca in tratarea candidei, cele mai bune rezultate se obtin prin asocierea cepei cu usturoiul.
Adjuvant in ascita si in edeme cardiace - se consuma zilnic 50 ml de suc de ceapa dizolvat intr-un pahar (200 ml) de lapte cald. Este un remediu stravechi (prima oara a fost consemnat de catre Plinius cel Batran, cu 2000 de ani in urma), care in multe cazuri a dat rezultate bune.

Tratamente externe cu ceapa

Studiata in toate mari

le laboratoare din lume

Alopecie - o echipa de la departamentul de dermatologie si venerologie a universitatii medicale din Bagdad, Irak, a facut studii, publicate in "Journal of Dermatology", despre efectele cepei in aceasta afectiune. Sucul proaspat de ceapa a fost aplicat sub forma de frectie usoara, pe zonele afectate, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni. Reinceperea cresterii parului s-a declansat dupa 2 saptamani de la inceperea tratamentului, dupa 4 saptamani efectul fiind sesizat la 47% din pacienti, iar dupa 6 saptamani la 86,9% dintre pacienti. Efectele la barbati sunt considerabil mai bune decat la femei (93% au raspuns pozitiv la tratament fata de 71,4%, in cazul femeilor).
Eczeme - componentii cu sulf, care dau mirosul specific din ceapa, sunt antiinflamatori si au efecte antibacteriene si antifungice puternice. Din acest motiv, cataplasmele cu ceapa aplicate zilnic, vreme de 45 de minute, pe eczemele infectioase, dar si pe cele alergice, duc la diminuarea suprafetei zonelor afectate de catre acestea si la scaderea unor simptome conexe (mancarimi, usturime etc.).
Degeraturi - se pun cataplasme cu ceapa rasa pe zonele afectate, care se tin vreme de minimum doua ore. Este un tratament care da rezultate neasteptat de bune in degeraturile de gravitate mica si medie.
Retentie de urina - un remediu de prim ajutor este cataplasma cu ceapa pusa pe zona abdominala inferioara, vreme de cateva ore. Nu se stie exact mecanismul de actiune al acestui remediu, dar are efecte certe de stimulare a functionarii rinichilor si eliminare a urinei.

Remedii din ceapa

Salata

Este forma ideala de consum pentru o persoana care vrea sa obtina rezultate terapeutice de durata. O ceapa mare (minim 80 de grame) se curata de coaja, se spala si se toaca marunt. Apoi se freaca putin cu un varf de cutit de sare, se adauga suc de lamaie si patrunjel tocat marunt dupa gust. Se consuma la o masa, doza fiind suficienta pentru o zi.

Sucul proaspat

Se poate obtine astfel:
* cu masina de tocat carnea, filtrand prin tifon ceapa dupa ce a fost bine zdrobita si rezultand astfel un suc albicios
* cu o razatoare fina, prin care se da ceapa si apoi se stoarce prin tifon
* cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai pur, intrucat pulpa este partial retinuta prin centrifugare.
Indiferent de metoda prin care a fost obtinut, sucul de ceapa este bine sa se consume proaspat, cate 20-50 ml in doza unica, administrata inainte de masa.

Decoctul de ceapa

Se foloseste in afectiunile respiratorii si se consuma cat de fierbinte se poate suporta. Iata reteta de preparare: se fierb la foc mic doua cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute, intr-o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil, cu miere.

Siropul de ceapa

Se amesteca foarte bine 10 linguri de suc de ceapa cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa care se pune intr-un borcan la pastrare. Se administreaza din acest preparat 2-3 lingurite, de trei ori pe zi.

Maceratul de ceapa in ulei

Doua cepe mari se taie marunt si se pun la macerat vreme de 6 zile, intr-o cana de ulei virgin de masline (daca nu va permiteti, este bun si cel de floarea-soarelui). Dupa macerare, preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza cate 3-4 lingurite pe zi.

Cataplasma cu ceapa

1-2 cepe se taie fin, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se tin vreme de 30-120 de minute. Este bine ca peste cataplasma cu ceapa sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a diminua

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu ceapa

Ceapa se consuma cu prudenta de catre bolnavii de gastrita, de colita de fermentatie si de cei cu colonul iritabil. Exista relativ multe persoane care au o intoleranta digestiva mai mica sau mai mare la ceapa. In cazul lor ingerarea cepei poate inhiba peristaltismul gastric, poate incetini procesul digestiv, mergand pana la aparitia starilor de greata si a indigestiei puternice. In aceste cazuri doza de ceapa va fi redusa pana la limita suportabilitatii, organismul urmand sa fie obisnuit gradat cu acest remediu. De asemenea, este bine ca dupa administrarea cepei sa se consume o portocala acrisoara, si sa se mestece dupa aceea indelung coaja puternic parfumata a acesteia (este si una dintre putinele metode care functioneaza pentru corectarea mirosului respiratiei).

 Articol preluat, scris de Ilie Tudor

USTUROIUL

Este cea mai studiata planta medicinala din lume.

Usturoiul contine: 

- uleiuri volatile care contin sulfura si oxid de alil, glicozizi sulfurati

- alicina si garlicina, acestea avand proprietati antibiotice, bacteriostatice si actiune antistafilococica;

- saruri minerale precum sulf, siliciu, iod, potasiu, sodium etc.

- calorii, protide, glucide, lipide, celuloza

- apa, zinc, mangan

- vitaminele B si C

Proprietatile usturoiului:

- antiseptic, bactericid, antibacterian, antihelmintic;

- vasodilatator, hipotensiv;

- expectorant, febrifug;

- stimulant, apfrodisiac;

- contribuie la evitarea infarctului si trombozelor, diminuand agregarea plachetelor, care sunt elemente ale sangelui ce faciliteaza coagularea lui.

Indicatii:

Se recomanda folosirea usturoiului pentru:

- profilaxia si tratamentul bolilor infectioase, epidemii de gripe, difterie;

- afectiuni pulmonare, astm, bronsite cornice, gripa, guturai, tuse;

- diaree, dizenterie; - paraziti intestinali, ascarizi, oxiuri, tenie;

- atonie digestive, hemoroizi;

- hipertensiune arteriala, ateroscleroza;

- litiaza urinara, oligurie (eliminarea urinei in cantitati anormal de mici);

- reumatism, guta, artroza, imbatranirea tesuturilor;

- tulburari de circulatie periferica, varice, edeme ale membrelor;

- astenie

Consumarea a 2-3 catei de usturoi pe zi, are rezultate deosebite in tratarea faringitelor, infectiilor intestinale si in prevenirea unor complicatii gripale. Impotriva surditatii de origine reumatismala, se introduce infiecare seara in ureche un tampon imbibat cu suc de usturoi, amestecat cu putin ulei.
Durerile de urechi pot fi combatute prin introducerea in ureche a jumatate de catel de usturoi maruntit, infasurat intr-un tifon, in care de asemenea se picura putin ulei.
Pentru viermii intestinali, se macereaza in apa sau lapte fiert, 3 catei de usturoi zdrobiti, timp de 6-8 ore. Se bea apoi acest amestec, in fiecare dimineata, cate o cana, timp de 3 saptamani.
In urma unor cercetari temeinice privind proprietatile terapeutice ale usturoiului, s-a constatat efectul sau anticancerigen mai ales in cazul cancerului de stomac si colon si al celui de piele.
Daca aveti insomnii, aflati ca o cantitate mai mare de usturoi va ajuta sa dormiti bine si profund. Usturoiul curata si regenereaza sangele, are efecte terapeutice multiple si impreuna cu ceapa, reprezinta cele mai sanatoase alimente.

Contraindicatii:
- nu se recomanda femeilor care alapteaza, deoarece usturoiul schimba gustul laptelui matern si da colici bebelusului;
- a se evita in sindroamele congestive pulmonare, tuse seaca, tuse cu sange, friguri;
- iritatii gastrointestinale.

Tratamente preventive cu usturoi


Tromboza, tromboflebita - exista nu mai putin de 10 studii, facute in spitale universitare din Germania, Statele Unite, China si Coreea, care au urmarit efectul usturoiului asupra trombozei, si toate au aratat o reducere semnificativa a tendintei de formare a cheagurilor de sange, la pacientii tratati cu el. Consumul a 4-6 catei de usturoi pe zi este, asadar, un remediu sigur pentru prevenirea si chiar pentru tratarea tromboflebitei si a trombozelor in general. Trebuie insa mentionat ca efectele usturoiului apar in timp si nu se pune problema ca pacientii cu risc de aparitie a complicatiilor trombozei sa renunte la medicatia prescrisa pentru a face tratament exclusiv cu usturoi.
Cancerul de colon si cancerul gastric - mai multe cercetari epidemiologice arata ca la populatiile unde usturoiul intra in dieta zilnica, exista un risc mult diminuat de dezvoltare a cancerului de colon si de stomac. Doza de usturoi consumata este de minimum 2 catei pe zi.
Cancerul de esofag si laringe - Cercetatorii de la Nanjing Cancer Institute din China au comparat incidenta cancerului la cateva mii de oameni care consumau 1-2 catei de usturoi zilnic cu cea in randul celor care consumau usturoi cel mult o data pe luna. Rezultatele studiului indica faptul ca primul lot de subiecti au prezentat cu 69% mai putine cazuri de cancer fata de lotul doi. Interesant este ca la cei care consuma si ceapa pe langa usturoi, rata imunitatii la aceste forme de cancer ajunge pana la cifra record de 83%.
Cancerul de rect - un colectiv de medici americani de la Universitatea Carolina de Nord, condus de dr. Lenore Arab, a analizat mai multe studii realizate pe consumatorii constanti de usturoi. In raport se arata ca un consum regulat de usturoi reduce riscul cancerului de colon si de rect cu 10% (la cei care consuma preponderent carne) si cu pana la 50% (la cei care, pe langa faptul ca sunt consumatori de usturoi, au si o dieta preponderent vegetariana, cu multe cruditati).
Gripa - trei-patru catei de usturoi consumati zilnic reduc cu cel putin o treime sansele de a ne imbolnavi de gripa in timpul unei epidemii, arata studii facute de medicii israelieni. Aceasta, pentru ca usturoiul, pe langa faptul ca are un efect de intarire a imunitatii, contine substante care distrug sau incetinesc ritmul de inmultire al virusilor gripali.
Infarct miocardic - riscul de infarct scade foarte mult la persoanele care tin periodic o cura cu usturoi, arata un studiu italian. Pe langa faptul ca normalizeaza tensiunea arteriala si desfunda vasele de sange ingrosate de depunerile de colesterol, usturoiul este si un excelent protector al sistemului nervos, direct implicat in declansarea crizelor cardiace care duc la infarct. Mai ales persoanele peste 50 de ani ar trebui sa faca macar de patru ori pe an o cura de o luna cu usturoi consumat proaspat sau sub forma de mujdei preparat cu ulei de masline si lamaie.
Diabet - daca ceapa, despre care am vorbit in articolul trecut, este un foarte bun hipoglicemiant, se considera ca usturoiul o completeaza, prevenind in buna masura complicatiile bolii diabetice. Utilizarea regulata a unor doze terapeutice cu usturoi (minimum 5 grame pe zi) are efect de prevenire al arteriopatiilor diabetice, precum si al bolilor cardiace produse de aceasta boala.
Viermi intestinali - un leac traditional de mare actualitate este laptele cu usturoi, a carui reteta este detaliat prezentata in cadrul acestui articol. Preparatul este foarte util, mai ales pentru copii, care atunci cand se joaca, pot ajunge in contact si pot ingera ouale diferitilor paraziti intestinali. Mai ales ei este bine sa faca periodic cure preventive de cate 2-3 saptamani cu decoct de usturoi in lapte, minimum jumatate de pahar pe zi.
Tratamente interne cu usturoi

Raceala (rinita, bronsita, laringita produsa de virusul gripal) - un studiu al medicilor britanici, prezentat in 2007 de BBC, arata ca usturoiul are efecte semnificative de reducere a efectelor racelii comune.

Doi-trei catei de usturoi sau o portie de mujdei luata zilnic reduce simptome ale racelii cum ar fi catarul respirator, durerile de cap, accelerarile ritmului cardiac. De asemenea, tratamentul cu usturoi reduce considerabil timpul de vindecare. Extern, aplicat sub forma de cataplasme pe spate si pe piept, el este si o metoda foarte buna de combatere a tusei si a raguselii.
Efeminare la barbati - suplimentele de usturoi adaugate in hrana persoanelor de sex masculin stimuleaza testiculele sa aiba o secretie endocrina mai mare, crescand nivelul de testosteron. Or, testosteronul este chiar hormonul masculinitatii, care determina cresterea masei musculare in detrimentul tesutului adipos specific feminin, determina cresterea apetitului sexual, precum si trasaturi de caracter specific masculine, cum ar fi curajul, spiritul de initiativa, combativitatea. Concluzia este simpla: consumati macar de 3 ori pe saptamana usturoi din belsug, pentru a va amplifica in mod natural barbatia, chiar si daca nu considerati ca aveti probleme in acest sens.
Ateroscleroza - un studiu german realizat pe 280 de persoane, timp de 4 ani, arata ca usturoiul previne formarea placii de grasime in artere si poate chiar sa diminueze dimensiunea ateroamelor existente. Oamenii care au consumat cca. 6-7 g de usturoi zilnic au avut cu 18% mai putine depuneri de colesterol in artere la sfarsitul studiului, decat cei din grupul martor. La femei, efectul a fost mai pronuntat, ajungandu-se la reduceri de pana la 25% a nivelului colesterolului, in urma tratamentului cu usturoi.
Circulatie deficitara - cercetari realizate in Germania, in 1996, asupra persoanelor cu afectiuni ale arterelor periferice (se produc diminuari serioase ale circulatiei la nivelul picioarelor) au aratat ca, in cazul consumului regulat de usturoi, distanta pe care aceste persoane bolnave o pot parcurge pe jos, fara sa aiba dureri in membre, creste considerabil. Imbunatatirea este de pana la 80%. Doza zilnica de usturoi folosita in studiu: 7 grame.
Adjuvant in HIV/SIDA - usturoiul a fost utilizat intr-un program medical din China, pe pacientii cu SIDA, pentru tratarea infectiilor care prolifereaza pe fondul acestei afectiuni. Rezultatele au fost incurajatoare, atat in sensul prelungirii vietii, cat si pentru imbunatatirea calitatii acesteia, conex cu reducerea suferintei. Se recomanda administrarea maceratului de usturoi in alcool, cate 10-20 ml pe zi, in cure de 60 de zile, cu 14 zile de pauza.
Hipertensiune - trei studii facute in 1994 in spitale din Germania au aratat reduceri semnificative ale presiunii arteriale prin tratamentul cu usturoi. Se recomanda maceratul in alcool de usturoi, in cure de trei luni, timp in care se administreaza cate 3 lingurite (adica aproximativ 15 ml) pe zi.

Tratamente externe cu usturoi


Candida bucala - un studiu de medicina experimentala arata un efect antiseptic impotriva ciupercilor parazite mai puternic la usturoi decat la Nistatin, medicamentul anticandidozic uzual. Se fac clatiri ale gurii de 2-3 ori pe zi, cu cate un sfert de pahar de apa, in care s-a dizolvat o jumatate de lingura de macera

t de usturoi in alcool.

Candida vaginala - siropul de usturoi prezentat in cadrul acestui articol nu este eficient doar administrat intern, in cazul bronsitei sau al tusei, ci si extern. Un tampon de vata inmuiat in acest sirop se introduce in vagin si se lasa 10-15 minute, pentru ca usturoiul sa-si exercite efectul anticandidozic. Se repeta zilnic acest tratament pana la disparitia simptomelor. Este important ca tratamentul sa se faca de la primele semne ale candidozei, atunci cand e aplicat din timp, el putand scuti de suferintele inimaginabile pe care aceasta afectiune, scapata de sub control, le poate produce.
Boala piciorului de atlet - se pune o cataplasma de mici dimensiuni, preparata din 1-2 catei de usturoi, intre degetele afectate. S-a demonstrat prin teste directe ca acest tratament simplu are efecte cel putin comparabile cu cele ale sofisticatelor creme de sinteza, utilizate pentru tratarea acestei boli.
Chelire, pelada barbii - se aplica un tratament simplu si foarte eficient: un catel de usturoi se taie in doua, si cu fiecare jumatate proaspat taiata se face o frictionare a zonei afectate, cate 2 sedinte a 5 minute pe zi. Se freaca portiunea de piele din locul unde a cazut parul cu catelul de usturoi, energic, dar cu blandete. In maximum 2 saptamani, firele de par vor aparea, la inceput ca un puf fin, si pe masura ce se continua tratamentul, se vor dezvolta ca fire de par normale.

Precautii si contraindicatii
Primul lucru care trebuie spus despre acest remediu este ca nu toata lumea il suporta la fel de usor si de aceea, daca nu sunteti obisnuiti sa ingerati cantitati mari de usturoi, incepeti tratamentul gradat. La inceput, consumati cantitati mici de usturoi sau de preparate pe baza de usturoi, marind doza pe masura ce vedeti ca este bine suportat. Exista numeroase cazuri de persoane care s-au grabit sa manance mult usturoi, pentru a obtine efecte terapeutice rapide, dupa care s-au confruntat cu indigestii severe, voma ori arsuri gastrice, capatand astfel intoleranta la usturoi, pe care nu l-au mai suportat nici in doze mici. Consumul de usturoi nu este recomandat femeilor care alapteaza, deoarece anumite substante pe care le contine se transmit in lapte, dandu-i un gust neplacut si facand posibile probleme gastrice ori intestinale la sugar. Usturoiul se va administra cu prudenta si in cazul persoanelor cu gastrita in faza de criza, precum si celor cu enterita ori cu colita de fermentatie. Aceeasi prudenta este recomandata si in cazul persoanelor cu boli pulmonare insotite de tuse seaca, sanguinolenta, unde poate amplifica inflamatia. Cercetari recente arata ca este de dorit ca persoanele care urmeaza sa suporte o interventie chirurgicala sa nu consume usturoi cu 10 zile inainte de operatie, deoarece proprietatile antiagregante plachetare ale usturoiului fac cicatrizarea mai lenta. Oamenii de stiinta subliniaza insa ca aceasta observatie are caracter de recomandare si nu de contraindicatie.

Cum se administreaza usturoiul

Usturoiul ca atare
Se consuma 2-4 catei de usturoi zilnic, in timpul mesei sau, daca il suportati, intre mese, cand are efectul terapeutic cel mai puternic. Practic, nu exista limita pentru cura cu usturoi, care poate fi consumat zilnic, fara probleme, pentru perioade lungi de timp. Unii cercetatori sustin, totusi, ca este bine ca dupa 3 saptamani de consum, sa se urmeze o saptamana de pauza, pentru a nu obisnui organismul cu acest remediu, lucru care ar duce la diminuarea eficientei sale terapeutice.

Mujdeiul

Este forma ideala de consum pentru tratamentul unor boli unde este necesara ingerarea zilnica a unei cantitati mai mari de usturoi. Se piseaza marunt 7 catei de usturoi, se pune un varf de cutit de sare, un sfert de lamaie stoarsa, o lingurita de ulei de masline presat la rece si o jumatate de legatura de patrunjel taiat foarte fin. Se amesteca bine, apoi se lasa sa se patrunda vreme de 10-20 de minute, dupa care mujdeiul este gata. Daca simtiti nevoia, puteti sa adaugati si cateva linguri de apa plata sau de izvor, pentru a-l dilua si a-i reduce astfel efectul iritant. Se consuma in 1-2 reprize, pe parcursul unei zile. Este mai bine tolerat de organism decat usturoiul simplu, pentru ca ingredientele din mujdei (sarea, sucul de lamaie, patrunjelul) compenseaza efectul sau usor iritant, stimuleaza digestia (care poate fi incetinita de anumiti compusi din usturoi), reduce chiar si din mirosul neplacut. Uleiul de masline ii potenteaza actiunea de reducere a colesterolului, precum si efectul benefic in cazul litiazei biliare.

Decoctul in lapte
Se foloseste in afectiunile respiratorii si contra viermilor intestinali si se consuma cat de fierbinte se poate suporta, dimineata si seara. Iata reteta de preparare: se spala si se taie marunt o capatana de usturoi cu tot cu coaja, apoi se fierbe vreme de cinci minute intr-o cana de lapte, dupa care preparatul se lasa sa se raceasca acoperit, vreme de 10 minute. Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil.

Siropul de usturoi
Se amesteca foarte bine 10-15 catei de usturoi pisati cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa care se pune totul intr-un borcan si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani. In final, se strecoara amestecul, si din preparatul astfel obtinut, se administreaza cate 2-3 lingurite, de trei ori pe zi.

Maceratul in alcool
Doua capatani de usturoi se taie marunt si se pun la macerat intr-un borcan transparent (de 500 g) cu alcool de 70 de grade. Vasul se inchide ermetic. Atunci cand continutul borcanului capata culoarea paiului (galben), procesul de macerare s-a incheiat. Preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza de regula cate 3-4 lingurite pe zi.

Cataplasma cu usturoi
Se zdrobesc 5-7 catei de usturoi, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se tin vreme de 30-60 de minute, chiar si mai putin, daca simtiti ca nu suportati efectul iritant pe piele. Este bine ca peste cataplasma sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a limita raspandirea mirosului.

De retinut

Efectele terapeutice descrise in acest articol se pot obtine doar prin folosirea usturoiului in stare cruda. Fiert (cu exceptia decoctului in lapte, care e folosit intr-o gama restransa de boli) sau prajit, sub forma de fulgi sau de pulbere uscata, usturoiul isi pierde majoritatea calitatilor medicinale.

Este recomandat - mai ales pentru cura interna - usturoiul de provenienta romaneasca, obtinut din samanta autohtona. Piata romaneasca a fost invadata de usturoi adus din China, Turcia, Vietnam etc. Usturoiul de import este mai mare, arata mai bine, uneori chiar si gustul sau mirosul este mai puternic, insa s-a observat ca este in general si mult mai greu tolerat de catre sistemul digestiv si chiar de catre ficat, producand frecvent efectele adverse descrise in acest articol.