-Contraindicatii plante medicinale-

Ca fiecare medicament, si plantele medicinale au contraindicatii atunci cand nu se respecta doza (se supradozeaza). Comparativ cu preparatele medicinale chimice plantele actioneaza mai fin, provoaca mai putine reactii adverse si complicatii. Din aceasta cauza unii oameni considera ca folosirea plantelor este complet inofensiva, indiferent ce modul lor de administrare.
Parerea aceasta nu are nimic comun cu realitatea. Ca si in cazurile de tratamente cu pastile, administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor. Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :
PLANTE MEDICINALE
- Aloea provoaca in unele cazuri inflamatia intestinului gros, afluxul de sange .a organele bazinului mic, inhiba peristaltismul intestinal. Cei cu afectiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii biliare vor folosi cu prucenta aceasta planta.
-   Armurariul nu se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coagulabilitatea sangelui crescuta.
-Barba - ursului (multi o cunosc drept coada calului) in caz de supradozare apar dureri de rinichi, in zona de jos a spatelui. Trebuie folosita cu moderatie de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inima si de rinichi.
-  Baile de namol (peloidoterapia, fangoterapia) imbunatatesc metabolismul organismului in general, stimuland functionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) in cazuri de: afectiuni oncologice, mioame, tuberculoza activa, tiroidoza, imediat dupa un infarct miocardic, in timpul sarcinii, in procesele inflamatorii acute.

- Castanul, supradozat folosit sub forma de flori in ceai, in doze mari provoaca crampe ale degetelor de la maini.
- Cimbrisorul in cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariana si cerebrala, fibrilatie auriculara (atriala).
 -  Catina alba este contraindicata pentru bolnavii cu colicistita acuta, pancreatita, diaree cronica. La barbati, catina alba poate provoaca prostatita adenomatoasa iar la femei mastopatie datorita continutului de fitohormoni. in caz de astm bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul care se afla in cantitati mari in catina alba poate provoca alergie.
-   Coada soricelului poate provoca in caz de supradozare ameteala, diaree, eruptii, tromboflebita.
- Echinacea nu se recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza si in caz de sensibilitate ridicata fata de plante compozite.
- Florile de tei supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica de 6 luni.
- Hameiul, folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata, voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului digestiv.
- Iarba mare ridica tensiunea.
-  Imortela, folosita in doze mari, ridica tensiunea arteriala, provoaca fenomene de incetinire a functiilor ficatului.
-   Inul, sub forma de seminte, provoaca diaree. Folosirea indelungata (mai mult de trei saptamani) actioneaza negativ in cazuri de colecistita si hepatita.
-  Ginsengul nu se recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potentei.
-  Laptisorul de matca nu se foloseste in caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).
- Laminaria (alge marine) - supradozata, folosita timp indelungat, duce la osteoporoza.
- Macesul, atat de cunoscut, provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, daca e folosit excesiv.
- Matasea de porumb in cantitati mari inhiba centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii, dar in doze mici il stimuleaza. Supradozata provoaca de asemenea si trombolfebita.
- Melisa nu se foloseste in caz de hipotensiune.
-  Mustarul este contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei.
- Paducelul, in doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale si voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.
-  Patlagina si semintele ei, in caz de supradozare, cand sunt folosite ca ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este scazuta, patlagina se foloseste cu succes in tratarea acestor boli.
- Patrunjelul agraveaza durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza. Consumarea lui duce la eliminari in exces de Kaliu care trebuie recuperat consumand alimente bogate in acest element.
-  Pelinul, in cantitati foarte mari provoaca spasme, halucinatii, tulburari psihice.
-  Pojarnita (sunatoarea) ridica tensiunea arteriala, provoaca stenozarea (ingustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scaderea potentei daca o folositi un timp indelungat. Folosind pojarnita nu aveti voie sa folositi inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru raceala si febra de fan. Cu pojarnita nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castravetii in otet, iaurtul.
-  Menta nu se recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, si ca rezultat la incontinenta urinara. Uneori duce si la scaderea potentei. Menta proaspata este putin toxica si este indicat a fi folosita in ceaiuri.
- Podbalul este interzis categoric celor cu afectiuni ale ficatului si alcoolicilor. Provoaca dureri abdominale, greata, stari febrile, icter.
- Pungulita de camp este contraindicata femeilor insarcinate.
-  Rostopasca este o planta minune care a salvat multi oameni bolnavi. Dar folosirea indelungata a plantei provoaca greata, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinala, crampe musculare.
- Salvia nu se administreaza mai mult de 2 luni la rand deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor insarcinate si bolnavilor de nefrita le este contraindicata folosirea interna.
- Socul, boabele de soc, folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociata cu stari de voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronica si acuta, producand iritatii ale colonului.
-  Stejarul - coaja lui se foloseste in medicina populara pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosita timp indelungat pentru gargara duce la scaderea simtului olfactiv. Folosit pentru uzul intern in doze mari provoaca scaderea apetitului, voma, colica renala. -  Stevia este contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori provoaca uremie.
-  Troscotul, in doze mari, intareste tonusul uterului, coagula-bilitatea sangelui. Nu se recomanda pentru femeile insarcinate, pentru bolnavii cu inflamatii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.
- Urzica, in cantitati mari, duce la marirea coagulabilitatii sangelui. Nu se recomanda pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice in caz de hemoragie uterina provocata de fibroame si mioame. La varstnici poate agrava tromboflebita.
- Valeriana (odoleanul), folosita timp indelungat, duce la inhibarea functiilor organelor interne, provoaca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea inimii, scaderea capacitatii de munca.
-   in caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.
- Vetricea este contraindicata femeilor insarcinate si copiilor mici deoarece ridica tensiunea daca e folosita in cantitati mari.
-   Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp indelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac si edem cerebral. Nu este indicat a se bea leacurile care scad tensiunea si cele pentru inima cu suc de grepfrut. Aceasta duce la intoxicarea organismului si la alte urmari grave.
Folosirea plantelor medicinale in vindecarea copiilor cere o atentie deosebita si cunostinte aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat si medicul pediatru.
De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gastei si valeriana (odolean). Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.
Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 - 15 ani, daca nu sufera cu inima si nu au afectiuni renale sau distonie vegetativa vasculara. La unii copii ceaiul provoaca ridicarea brusca a tensiunii.
Am incercat sa va arat ca Tratamentul cu plante medicinale nu este atat de inofensiv cum ar parea la prima vedere. Asta nu inseamna ca trebuie sa disperati si sa renuntati la fitoterapie. Natura este farmacia Domnului si nu putem sa nu apelam la ajutorul ei. Pentru ca Tratamentul cu plante sa va aduca numai sanatate si bucurie trebuie sa indepliniti cu strictete indicatiile medicului fitoterapeut, sa nu depasiti
dozele si termenele propuse in retete si sa faceti pauzele necesare intre seriile de Tratamente.
Uneori medicii spun: "este tarziu". Natura insa niciodata nu spune "este tarziu"; ea are leacuri pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne intinde o mana de ajutor, propunandu-ne diferite solutii.
PRODUSE ALIMENTARE
Nu numai plantele medicinale, ci si produsele care se folosesc in alimentatia naturista - fructele si legumele - contin compusi care pot avea un efect puternic asupra unui organism bolnav.
-  Apa. Evitati prepararea ceaiurilor folosind apa de la robinet. Amestecata cu clor - un element foarte activ si agresiv, a carui folosire a fost interzisa in toate tarile civilizate - poate provoca niste combinatii chimice nedorite.
- Apa fiarta nu se foloseste dupa mai mult de 24 de ore dupa ce a fost pregatita, pentru ca devine nociva. Apa fiarta capata o structura nedorita, este saraca in oxigen si absoarbe din aer multi virusi, bacterii si microorganisme. Folosirea permanenta poate provoca litiaza renala. Apa fiarta se consuma imediat dupa fierbere, sub forma de ceai, supa, etc.
- Bauturile ambalate in cutii de aluminiu (bere, pepsi si altele) contin un conservant care provoaca producerea hormonilor feminini in organismul barbatesc. Barbatii care beau mai mult de 5 cutii pe zi risca sa se aleaga nu numai cu o "burta mare" ci si cu impotenta si cu marirea sanilor.
-  Berea este o bautura foarte apreciata si foarte consumata, in special de barbati. Dar trebuie sa se stie ca, in timp ce ea se evapora, elimina anumite substante care ajung in mucoasa nazofaringiana si conduc la scaderea libidoului (apetitului sexual).
- Bobul si fasolea consumate timp indelungat, conduc uneori ia aparitia durerilor de picioare si uneori Ia periostita dentara. De asemenea, ceaiul din pastaile de fasole, recomandat mai ales celor bolnavi de diabet zaharat, reduce intr-adevar nivelul zaharului din sange cu 35%, dar daca se supradozeaza, tot cu 35% se inrautateste si vederea bolnavului.
- Bostanul si dovleceii contin alcaloizi care provoaca inflamarea amigdalelor iar folosirea indelungata a semintelor poate provoca uneori furunculoza. De asemenea, consumul de bostan este contraindicat in gastritele cu aciditate scazuta, in ulcerul stomacal, in formele acute de boli stomacale, si in formele grave de diabet zaharat.
- Branza de vaci se va consuma in cantitati cat mai reduse de catre cei cu afectiuni grave la rinichi.
- Cartofii consumati in cantitati mari nu se recomanda barbatilor cu excitabilitate sexuala crescuta.
- Ceapa, in cantitati mari, duce la tahicardie si alte modificari in functionarea sistemului cardiovascular. Este contraindicata celor cu afectiuni ale ficatului, rinichilor, pancreasului, cu ulcer stomacal si duodenal.
- Ciocolata este contraindicata persoanelor cu afectiuni hepatice.
- Compotul de caise uscate sau proaspete nu e bun  in cazul celor cu afectiuni stomacale.
-  Curmalele nu se recomanda bolnavilor care au afectiuni ale sistemului digestiv.
- Dulceata de orice fel care a mucegait trebuie aruncata. Mucegaiul produce toxine, inclusiv de natura cancerigena, care nu se distrug prin nici un fel de fierbere.
-  Drojdiile sunt necesare organismului uman pentru reglarea metabolismului, pentru functionarea normala a sistemului nervos si ca izvor de vitamine. Dar trebuie folosite cu atentie. Ele trebuie inlaturate din meniul bolnavilor de hipertensiune, a celor cu afectiuni ale tractului digestiv.
- Hreanul irita membrana mucoasa a tractului digestiv.
-  Laptele, consumat rece, deregleaza digestia. Pentru a-si face efectul benefic asupra organismului, el trebuie incalzit putin, trebuie consumat pe nemancate, cu inghitituri mici, tinandu-1 cat mai mult timp in gura inainte de a-1 inghiti.
-  Lactatele, inclusiv smantana, sunt interzise celor cu afectiuni hepatice.
- Margarina contine multe transizomere - acizi alifatici nesaturati -care deregleaza functionarea fermentilor, schimband si structura membranelor celulare. Ca rezultat, creste nivelul colesterolului in sange, precum si riscul imbolnavirii de diabet si infarct miocardic.
- Mararul, folosit indelungat si in cantitati mari, ca si alte plante din familia lui, scade apetitul sexual la barbati.
- Menta si mentolul consumate in exces, constituie un impediment pentru femeile care vor sa ramana insarcinate.
- Morcovul poate fi o otrava pentru fumatori. Intrand in reactie cu elementele cancerigene din fumul de tigara, betacarotenul provoaca aparitia cancerului.
- Nucile, consumate in cantitati mari, provoaca constipatie, spasme ale vaselor sanguine din creier si dureri de cap. Nu este indicat sa se manance mai mult de 10 nuci pe zi. Folosirea interna a preparatelor din
nuci mareste cantitatea de protrombina din sange (factorul II de coagulare a sangelui), motiv pentru care trebuie folosite concomitent ceaiuri sau preparate din plante, care provoaca fluiditate sanguina (subtierea sangelui): flori de boz, de castan, de tei, radacini de dud sau de zmeura. De asemenea, nucile nu se mananca pe stomacul gol daca aciditatea sucului gastric este ridicata si in cazuri de inflamatie intestinala, doar dupa masa fiind indicata consumarea lor.
-  Painea graham este foarte buna pentru slabire, prevenirea constipatiei si vitaminizarea organismului. Dar graul se stropeste de cateva ori pe an cu substante chimice. Aproape toate toxinele se regasesc in invelisul graului, care este prezent in graham.
-  Pepenele galben nu se recomanda mamelor care alapteaza (uneori Ia copii apare alergia), de asemenea, nu se recomanda celor care sufera de diabet zaharat, duodenita, ulcer stomacal, dizenterie, diaree.
- Produsele apicole, mai ales veninul de albina, nu se combina cu alcoolul. Din aceste motive, cu cateva zile inainte de folosirea veninului de la albina, se renunta la orice fel de alcool, inclusiv berea.
- Rodiile - supradozate inrautatesc vederea, strica smaltul dentar, irita membrana mucoasa a stomacului, provoaca in unele cazuri vertij, crampe musculare, slabiciune.
- Rosiile nu se consuma atunci cand bolnavul foloseste preparate (medicamente) sulfamidice. Se va reduce la minim consumarea rosiilor in cazurile de: astm bronsic, menstre dureroase, boli ginecologice, diateza urica, litiaza renala.
- Sorbitolul (inlocuitor al zaharului) poate provoca balonare sau constipatie. Este contraindicat femeilor insarcinate.
- Scortisoara nu este indicata femeilor insarcinate, celor afectati de epuizare nervoasa, precum si celor cu pielea foarte sensibila.
- Semintele de floarea soarelui consumate in exces pot provoca leucoree.
-    Smantana are multiple calitati, dar supradozata este contraindicata in cazurile de ulcer stomacal sau intestinal, gastrita hiperacida, obezitate.
-  Strugurii si stafidele, consumate impreuna cu alte fructe si legume in cantitati mari, sau dupa care se bea lapte sau apa minerala, produc deranjamente ale functionarii stomacului.
-  Sucul de sfecla rosie, consumat proaspat, ridica tensiunea arteriala si poate provoca spasmul vaselor sanguine. Se recomanda ca sucul de sfecla sa fie consumat la doua ore dupa ce a fost stors. Este de dorit sa fie amestecat si cu alte sucuri (morcovi, mere, varza).
- Uleiurile volatile (eterice) sunt substante medicinale puternice si se folosesc in medicina naturista de mai bine de 5000 de ani. Unele dintre ele, folosite in Aromoterapie sunt contraindicate femeilor insarcinate, bolnavilor de alergie, spasm bronsic, epilepsie, hipertensiune grava si celor care au suferit de atacuri cardiace, infarcturi de miocard si accidente vasculare cerebrale.
-  Usturoiul irita mucoasa tractului digestiv; consumat in exces, inhiba centrul respirator si provoaca uneori diaree si voma.
- Vinetele acumuleaza o substanta otravitoare (toxica), solanina. Pentru a le consuma fara grija, inainte de preparare, ele se tin cateva minute in apa clocotita.
- Vitamina A, in doze mari, provoaca caderea parului, dar in doze mici stimuleaza cresterea lui.
- Zaharul este contraindicat femeilor insarcinate.
Pentru copii sunt contraindicate categoric bauturile de tip "Cola" si alte bauturi carbogazoase, mai ales cele care contin cofeina. Daca un copil bea mai mult de 1,5 1 din aceste bauturi, pe saptamana, in organism apare o lipsa de calciu considerabila, ce duce la dezvoltarea bolilor cardio-vasculare si scaderea capacitatilor mentale. De asemenea, apar dereglari ale somnului, si toata ziua copilul nu se simte bine. Creste, de asemenea, starea lui de nervozitate ca si starea de stres. Mai mult decat atat, cofeina actioneaza negativ asupra organelor interne, ceea ce va conduce in viitor, la imbolnaviri mai serioase.
Ceaiul verde. Vreau sa va povestesc cateva cuvinte despre ceaiul verde care, inca din antichitate, era folosit nu numai ca bautura ci si ca un medicament cu proprietati deosebit de puternice. Ceaiul verde previne cancerul, scade colesterolul in sange, intareste peretii vaselor sanguine, scade nivelul zaharului in sange, inlatura oboseala si stresul, incetineste procesele de imbatranire. Ceaiul verde are foarte multe virtuti dar, totusi, nu poate fi de folos tuturor. Este contraindicat celor cu predispozitie la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal si duodenita. Produce dureri in zona stomacului.
Daca mamele care alapteaza copii consuma mult ceai concentrat (inclusiv cel negru) seara, o parte din cofeina trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea creste putin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzatia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine. in cazul lor este mai indicata folosirea ceaiului negru care creste tensiunea arteriala si mareste tonusul vaselor capilare.
Folosirea ceaiului verde este indicata, dar in cantitati mici si in concentratie slaba. Fiecare consumator de ceai (verde sau negru) trebuie sa aiba simtul masurii si dozele proprii, care sa nu-i afecteze starea sanatatii. Depasirea masurilor duce uneori Ia insomnie, palpitatii si alte simptome nedorite.
Aspirina. Cei care consuma zilnic aspirina trebuie sa stie ca ea uneori are efecte in organism ca si alcoolul, ducand la distrugerea ficatului. Se poate ajunge in timp si la scaderea auzului. Consumul indelungat de aspirina duce la scaderea imunitatii organismului, iar asociat cu antibiotice, favorizeaza transformarea proceselor acute in procese cronice.
Aspirina poate fi inlocuita cu 4 rosii ecologice consumate in fiecare zi sau ceai din coaja de salcie.
Preparatele pe baza de propolis facute in casa nu trebuie fierte sau incalzite la temperaturi peste 50 °C; propolisul folosit la prepararea lor nu trebuie pastrat in congelator, deoarece acesta isi pierde proprietatile terapeutice.
Inteleptii anticii spuneau: "Daca te-ai imbolnavit, schimba-ti modul de viata; daca nu ajuta, schimba-ti alimentatia. Daca nici asta nu ajuta, incepe sa te tratezi." intr-adevar, multe tratamente cer neaparat schimbarea regimului alimentar, cand trebuie excluse, sau doar reduse la minimum, unele alimente din meniul zilnic.
Iata cateva exemple de alimente a caror consum trebuie exclus sau redus din alimentatia zilnica:
-  Afectiuni gastro-intestinale acute si inflamatorii: varza, ceapa, usturoi, ridiche de toamna, fragi, curmale. Ardeiul gras se poate consuma numai in cantitati mici;
-  Ulcer stomacal - castraveti murati, ardei capia, ceapa, usturoi, pepenele galben, morcov;
-  Duodenita, gastrita - portocale, pepene verde, struguri, rodii, grepfrut, suc de varza, lamaie, coarne, usturoi, ridiche de toamna (neagra), pere, hrean, stevie;
- Colita si diaree - nuci, struguri, varza, hrean, pepene verde;
- Pancreatita, enterocolita - portocale, lamaie, ridichi timpurii si de
toamna;
-  Afectiunile sistemului cardiovascular cu edem - sare, struguri, pepene verde, muraturi, stevie, ceapa si produse care provoaca balonarea: soia, fasole, mazare, paine alba;
-  Hipertonie vasculara - ginseng si alte plante energizante, sunatoare, struguri, sare;
- Obezitate - piersici, nuci, struguri, banane, cartofi, usturoi, prune uscate, orez, paste fainoase;
-  Nefrita, afectiuni renale - zmeura sub orice forma, patrunjel, spanac, struguri, hrean, stevie, ceapa, usturoi, ardei iute, ridiche de toamna (neagra), muraturi, frunza de dafin, salvie si vetrice;
- Litiaza biliara - rosii, vinete, fasole;
- Boli ale aparatului locomotor - bob, fasole, spanac, stevie, piper
negru, mirodenii;
-  Coagulabilitatea sangelui marita - porumb, coada soricelului si
urzica.
Meniul omului bolnav depinde nu numai de maladia lui. Trebuie a se lua in considerare si ce medicamente foloseste. De exemplu, folosind preparate care sunt asemanatoare proteinelor (clofelina, teofilina, tetraciclina, digitoxina) trebuie sa renuntati la produse care contin proteine. Interactiunea moleculara dintre ele este atat de puternica, incat medicamentele nu dau efectul de vindecare scontat. Si invers, folosirea preparatelor hormonale presupune consumarea a cat mai multor alimente care contin proteine: branza de vaci, ficat, peste, carne slaba, etc. Mancarea grasa scade efectul medicamentelor pentru vindecarea stomacului si intestinelor: antihelmitincelor, sulfanilamidicilor, fenilsalitilatului.
Dar cand folositi vitaminele A, D, E, K, seduxen, metronidazol, anticoagulante, alimentele grase sunt indicate. Combinatia nereusita de medicamente si alimente poate provoca si o criza de hipertensiune. Asta se intampla cand bolnavul ia medicamente pentru scaderea tensiunii si mananca muraturi si carne sau peste afumat sau consuma antidepresive impreuna cu vin tare, bere, cascaval afumat, cafea, fasole, banane. Nu se recomanda combinarea medicamentelor cu invelisul acidorezistent cu laptele. Calciul din lactate opreste absobtia preparatelor analoage tetraciclinei.Cantitatea mare de vesela din cristal de pe rafturi, reprezinta un real pericol radioactiv. Cristalul focalizeaza emisia de unde electromagnetice si indreapta (reflecta) fascicolele daunatoare spre oamejaii aflati in camera. Dar nu va grabiti sa aruncati toate vasele de cristal. Daca nu vreti sa le pastrati in cutii, puneti in fiecare pahar 2-3 alune, boabe de fasole sau o castana.

-CIRESELE-

 Ciresele rosii contin antocianine, antioxidanti puternici care reduc riscul aparitiei bolilor de inima. Si nu doar atat. O dieta bogata in cirese reduce nivelurile crescute ale colesterolului si trigliceridelor din organism..

Riscul relativ de a deceda din cauza bolilor de inima este cu 58% mai mic la barbatii care au in dieta frecvent alimente bogate in antioxidanti fata de cei care au consumat mai putine fructe si legume.Daca mancam cu regularitate cirese, putem scadea riscul de a dezvolta cancer la colon, datorita antioxidantilor prezenti in cirese – antocianini si cianidini. Un  studiu desfasurat pe cobai a demonstrat ca acesti 2 antioxidanti impiedica formarea tumorilor la colon.

Aceste fructe nu sunt doar gustoase, ci au fost inzestrate cu o pleiada de proprietati: contin 8 vitamine (B1, B2, B6, C, E, P, A, PP), 6 minerale (potasiu, fier, calciu, magneziu, fostor, sulf). De asemenea, mai contin zinc, cupru, mangan, zaharuri si acizi organici.

Desi proaspete le putem gasi doar 8 saptamani, putem consuma cirese de-a lungul intregului an, daca le congelam sau le uscam. Ca sa-ti faci o idee despre importanta includerii lor in dieta (in special in stare proaspata) arunca o privire peste cantitatile de antioxidanti pe care le contin. 100 g suc concentrat de cirese are 12.800 unitati, 100 g cirese uscate au 6.800 unitati, 100 g cirese congelate au 2.033 unitati, 100 g cirese conservate au 1.700 unitati. Antocianinele, pigmentii continuti si de cirese, au proprietati anti-inflamatorii, anti-imbatranire si anti-carcinogene.

Stopeaza evolutia infectiilor!
Prin simplul gest (extrem de placut...) de a consuma 20 de cirese pe zi luptam de 10 ori mai puternic asupra inflamatiilor din organism decat daca am lua o aspirina, ne spun specialistii americani. O alta cercetare efectuata de catre centrul Human Nutrition Research de la Universitatea din California a constat in administrarea a cate 2 portii de 280 de grame de cirese pe zi unor femei sanatoase cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani. S-a constatat o reducere cu 15% a ni­velului aci­dului uric, a proteinei C-reactiva (indica inflamatii in organism) si a oxidului nitric. Cercetatorii au concluzionat: compusii din cirese pot inhiba procesele inflamatorii in organism. Oxidul nitric este implicat in osteoartrita si artrita reumatoidala.

Ne ajuta sa dormim bine

Ciresele sunt o sursa buna de melatonina, o substanta care ajuta la imbunatatirea ritmului circadian si a instalarii somnului. Compusii din cirese reduc durerile provocate de artrite si guta, reduc riscurile instalarii diabetului si ajuta in tratamentul pierderilor de memorie. Numeroase studii au aratat ca fitonutrientii din cirese protejeaza neuronii din creier impotriva deteriorarii. Specialistii de la Universitatea din Boston au demonstrat ca putem mentine sanatatea creierului daca adaugam in dieta alimente bogate in antioxidanti, iar ciresele sunt campioane la acest capitol.

Bune si la slabit

Fiind sarace in calorii dar bogate din punct de vedere nutritiv, ciresele sunt recomandate si in curele de slabire. In sezon, este bine sa facem cure cu cirese sau sucul lor. Efectele? Depurative, energizante, remineralizante, laxative, antireumatismale. Pentru curatarea organismului de toxine, se recomanda o cura de cirese 2 – 3 zile pe saptamana fara a manca altceva. Astfel se favorizeaza eliminarea toxinelor din organism. Ciresele acrisoare sunt o sursa excelenta de beta caroten. Contin de 19 ori mai mult betacaroten decat afinele si capsunile.

 

Indicatii

Acest fruct carnos pare sa fi fost oferit de Natura doar pentru placerea pulpei sale zemoase. Insa din analize rezulta ca cireasa are o puternica actiune detoxifianta si depurativa care o recomanda reumaticilor, persoanelor care sufera de guta sau constipatie, artriticilor, celor cu litiaze renale si biliare.
Tinând o cura de cirese se obtin rezultate remarcabile. Exista doua moduri de a urma tratamentul: minicura si cura exclusiva. Minicura: dimineata, pe stomacul gol, se începe cu o doza minima de 100 g. Se creste progresiv doza pentru a ajunge la sfârsitul celei de-a treia saptamâni la 500 g. De la doza de 300 g, se împarte cantitatea în trei prize pâna la prânz, si nu se mai consuma nici un alt aliment.
în timpul curei nu este recomandat abuzul de grasimi animale, zahar rafinat sau alcool. Prânzurile si cinele usoare vor fi binevenite pentru ca aceasta terapie naturista sa aiba efectele pozitive scontate.
Cura exclusiva se face timp de trei sau patru zile, perioada în care se manânca doar cirese; aceasta cura se poate relua în fiecare luna. Intre o priza si alta este recomandat sa se bea apa minerala. Cantitatea de cirese este cuprinsa între doua si trei kilograme pe zi. Anumiti autori recomanda pâna la cinci kilograme de cirese pe zi. Dar capacitatea de absorbtie este variabila de la o persoana la alta. Aceasta cantitate de fructe se consuma în mai multe prize în timpul zilei.
Oricare ar fi fructul ales, o cura exclusiva reclama întotdeauna, la începerea ei, o anumita prudenta, o crestere progresiva a cantitatii, pentru a nu risca anumite tulburari digestive. Motivul este usor de înteles: un organism obisnuit de multa vreme cu un dezechilibru alimentar poate reactiona violent la un nou mod de alimentatie.
Cura de cirese se mai recomanda hepaticilor, carora le regleaza functionarea ficatului, persoanelor demineralizate, celor cu afectiuni biliare, celor cu stari avansate de oboseala, anemicilor, copiilor cu deficiente de crestere, celor cu afectiuni nervoase, pentru ca medicina moderna recunoaste efectul sedativ al acestui fruct remarcabil.
Ciresele stimuleaza organismul si au o actiune favorabila asupra imunitatii naturale, având si o functie de reglare a aparatului digestiv, în special a fermentatiei intestinale.
Foarte bogat în potasiu, acest fruct este un excelent diuretic.
Ciresele au un continut bogat în provitamina A, care creste acuitatea vizuala si întretine tesuturile (tegumente, mucoase, epitelii).
începând cu vârsta de 40 de ani, unii indivizi pot suferi de acidoza si de alcaloza, raspunzatoare de o îmbatrânire precoce; prin actiunea sa reechilibranta asupra pH-ului sangvin, cireasa atenueaza aceste tulburari.
Zaharul predominant este levuloza, perfect asimilabila de catre diabetici.
Sucul de cirese provoaca eliminarea resturilor alimentare si a toxinelor din organism. Reumaticii, gutosii si artriticii trebuie sa îl consume. Sucul de cirese îndeplineste si o misiune de curatare a cailor urinare si a intestinelor.
Dupa cum se stie, cozile de cirese au proprietati medicinale recomandate în bolile cailor urinare. In afara de calitatile lor antiinflamatorii, ele sunt renumite pentru favorizarea diurezei.
Ceai diuretic si antiinflamator: se lasa sa fiarba 30 g de cozi de cirese, timp de zece minute, într-un litru de apa. Se strecoara. Se beau trei cesti pe zi.
Gripa: se lasa la macerat 50 g de cozi de cirese într-un litru de apa, timp de 12 ore. Apoi se fierb zece minute si se lasa sa infuzeze înca zece minute. Se strecoara. Preparatul se bea în patru reprize pe zi.
Colici nefritice: se fierb 50 g de cozi de cirese într-un litru de apa. Se bea o ceasca înainte de fiecare masa.

Uz extern

Cireasa este prietena tenurilor uscate si obosite: o mâna de cirese curatate de sâmburi se dau prin mixer; aplicati aceasta pasta pe fata si relaxati-va întins la orizontala. Masca are efect daca este lasata sa actioneze circa 20 de minute. Se clateste cu apa minerala (sau necalcaroasa).
BENEFICIU ● Vitamine, minerale şi fibre din fructe de sezon
Prevenirea cancerului este principalul atu al cireşelor. Proprietăţile anticancerigene se datorează antocianidinelor, substanţele care dau cireşelor culoarea roşie.


Cireşele au proprietăţi remineralizante şi tonifiante, fiind sursă bună de vitamine (B1, B2, B3, B6, B9, C, E) şi minerale (calciu, potasiu, fosfor). Din păcate, de cireşe ne  putem bucura doar cîteva săptămîni, la începutul verii. Tocmai pentru că le avem la dispoziţie atît de puţin timp, trebuie să profităm la maximum de ele, ne sfătuiesc nutriţioniştii. Potrivit specialiştilor, aceste fructe nu trebuie să lipsească din dieta persoanelor care mănîncă alimente procesate, cărnuri. Cireşele reduc hiperaciditatea provocată de abuzul de alimente procesate, de carne, mezeluri. De asemenea, cireşele şi codiţele de cireşe sînt unele dintre cele mai bune diuretice naturale. Acestea acţionează în mod natural şi nu agresează organismul, aşa cum fac diureticele medicamentoase.


ANTIOXIDANŢI. Cireşele reglează secreţia sucurilor digestive, secreţia biliară şi contribuie la eliminarea acidului uric din organism. Din acest motiv, cireşele trebuie incluse în dieta bolnavilor de gută. Un studiu efectuat la Universitatea Michigan (SUA) a arătat că aceste fructe scad nivelul colesterolului şi, în acelaşi timp, menţin în limite normale nivelul glicemiei. Principalele atuuri ale cireşelor sînt însă substanţele cu proprietăţi anticancerigene: antocianidinele, acidul clorogenic, acidul cumaric. "Antocianidinele anihilează acţiunile radicalilor liberi, combat stresul oxidativ, previn bolile cardiovasculare, neurodegenerative, îmbătrînirea precoce şi cancerul. Acţiune similară în prevenirea cancerului au acidul cumaric şi acidul clorogenic din aceste fructe. În cireşele amare se găseşte o cantitate mai mare de vitamine şi minerale, de aceea sînt mai bune decît cele dulci în prevenirea cancerului", arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Calorii

Cireşele sînt o alegere foarte bună în curele de slăbire. Acestea conţin doar 38 de calorii/100 g. O cură cu cireşe stimulează detoxifierea naturală a organismului şi ne ajută să scăpăm de kilograme. Detoxifierea este stimulată de conţinutul ridicat de apă din cireşe: 85%. În curele de slăbire, cireşele sînt recomandate şi datorită fibrelor alimentare – 1,3 g/100 g –, care împiedică asimilarea grăsimilor. Datorită fibrelor, cireşele dau senzaţia de saţietate rapid. Nutriţioniştii recomandă, de asemenea, cireşele persoanelor care au probleme cu rinichii. Tot cireşele combat acţiunea substanţelor nocive care ajung în organism din cauza fumatului.

100 g cireşe

• Calorii    38
• Zahăr    9 g
• Fibre    1,3 g
• Potasiu    229 mg
• Calciu    30 mg
• Fosfor    18 mg
• Vitamina C    11 mg
• Sodiu    3 mg

LAMAIA

Vechii egipteni credeau ca mincind lamaile si bind sucul de lamaie era o protectie eficienta impotriva unei varietati de otravuri, si  cercetarile recente au confirmat aceasta credinta.
Exista multe beneficii de sanatate date de lamai care au fost cunoscute de secole. Printre cele doua mai puternice credinte sint ca lamaile sint “antibacteriene, antivirale”, precum si poseda puteri pentru cresterea imunitatii ; de asemenea sint folosite pentru utilizarea lor ca un ajutor in scadere greutatii, deoarece sucul de lamaie este un ajutor digestiv si curatator al ficatului. Lamaile, contin numeroase substante – in special acid citric, calciu, magneziu, vitamina C, bioflavonoide, pectina, si limonen – care promoveaza imunitatea si lupta impotriva infectiilor.
Acestea sunt bine cunoscute fapte de sanatate cu privire la lamai. Dar sint mult mai multe de spus la acest fruct mic galben. Aici sunt 15 remedii pe care pun pariu ca nu le stiati. Indiferent daca le utilizati sub forma de suc, ceaiuri, bauturi, dressing, cataplasme sau in baie, profita ti de puterea lamaii de “vindecare naturale.
1 Abandonarea anxietatii dvs.
Cercetarile au aratat ca balsamul de lamaie are un efect calmant si, prin urmare, poate fi capabil de a contribui la inlaturarea oboselii, epuizarii, ametelii, anxietatii, nervozitatii, si starii de tensiune. Se crede, de asemenea, ca inhalarea uleiului de lamaie ajuta in cresterea concentrarii si vigilentei. Prin urmare, poate fi folosit ca un odorizant de camera si in birouri pentru a creste eficienta angajatilor. Daca va simtiti tensionat/a puteti sa stropiti cateva picaturi de ulei esential de lamaie balsam, pe o batista si sa inhalati.
2 Eliminarea acneii
 Lamiia contine acid citric, care poate fi eficace in tratarea acneei. Vitamina C gasita in fructele citrice, este vitala pentru o piele sanatoasa si stralucitoare, in timp ce natura sa alcalina gasita in lamiie, ucide unele tipuri de bacterii cunoscute a cauza acneea. In afara faptului ca ar trebui sa consumati suc de lamaie cu apa, primul lucru de dimineata, iata cateva sugestii despre cum sa se pregateasca un tratament de casa pentru tratarea acneii, folosind lamaie:
·- Cu degetul sau un tampon de vata, se aplica suc proaspat de lamaie pe acnee si lasati-l peste noapte. Se spala cu apa in dimineata urmatoare. Se poate sa fie o senzatie de discomfort, de arsura la inceput, dar aceasta va disparea in curand.
·- Se amesteca o parte de suc de lamaie stoarsa, cu o parte egala de apa cu miere. Puneti amestecul pe zonele afectate, timp de cel putin o jumatate de ora. Dupa aceea se spala cu apa. Aceasta aplicatie ar trebui sa fie repetata de doua ori pe zi, in mod ideal, dimineata si seara.
Nota: aceste remedii sunt sigure si naturale, dar, daca acnee este severa sau exista rani deschise, consultati medicul dumneavoastra.
3. Fara infectii in gura
Dovedind proprietati antibacteriene si antivirale , lamaile pot accelera procesul de vindecare, in cazul infectiilor din gura. Se amesteca suc de lamaie stoarsa intr-un pahar cu apa calduta si faceti gargara cu aceasta solutie; faceti acest lucru de trei ori pe zi. S-ar putea sa fie o senzatie de arsura in cazul in care sucul de lamaie vine in contact cu infectia, cu toate acestea, cu cat il folositi mai des, arderea va fi mai scazuta.
4. Eliminarea febrei
Frisoanele si febra pot fi determinate de o varietate de cauze, dar lamaia este intotdeauna un remediu util. Aici este o metoda care poate usura simptomele: se adauga sucul de la 1 lamaie la o ceasca de apa fierbinte cu miere; se bea cate putin, si se repeta apoi la fiecare 2 ore, pana ce febra sau frisoanele dispar
5. Raceala sau gripa
Cand ai o raceala, puterea de vindecare a lamaii lucreaza, atat pe plan intern, prin furnizarea necesarului de vitamina C la celulele de aparare ale dumneavoastra, si extern, prin aplicarea proprietatilor sale antivirale necesare ptr combaterea virusilor de pe membranele mucoase ale nasului si gatului.
La primele semne ale unei raceli – curge nasul sau dureri de gat-incerca sa dai corpului tau imun-stimulatoarea vitamina C, astfel incat virusul sa fie eliminat inainte ca raceala sa ramana. Bea sucul stors de la 1 lamaie intr-un pahar cu apa calduta, la fiecare 2 ore.
Daca aveti o durere in gat, se adauga sucul de la 1 lamaie si 1 lingurita (5mg) de sare de mare la 1 cana (250 ml) cu apa calduta. Gargara de trei ori pe zi timp de 1 minut pentru a diminua senzatia de arsura. Daca este un caz de amigdalita, gargara la fiecare 2 ore, timp de cel putin 30 de secunde cu suc stors de la 1 lamaie. Inclinati capul inapoi, pentru a permite proprietatilor antibacteriene si antivirale ale sucului sa ajunga cat mai in jos pe gat. Daca puteti suporta gustul sucului puteti sa inghititi suc atunci cand ati terminat gargara, prin aceasta, beneficiind de o stimularea imunologica a vitaminei C.
6. Vindecarea bataturilor si a calusurilor
Cataplasmele cu lamaie aplicate peste noapte sunt un remediu bun pentru bataturi si calusuri. Se pune o felie de lamaie cca 5 mm grosime pe batatura, bandajati si prindeti. Tamponind zona afectata cu ulei de lamaie esential, de asemenea, contribuie la accelerarea procesului de vindecare. Aveti grija sa utilizati uleiul nediluat pe zona calusului, folosind neaparat un tampon de vata sau Q-Tip, deoarece uleiul essential este prea puternic pentru pielea de pe calus.
7 Eleminati eczemele
Daca suferiti de infectii ale pielii, cum ar fi eczemele , o impachetare cu lamaie poate fi de ajutor. Se adauga 8 picaturi de ulei de lamaie esential pentru 1 cana (250 ml) cu apa calduta si 1 lingura (15ml), de miere lichida. Mierea, de asemenea, are un efect anti-inflamator si consolideaza puterea de vindecare a lamaii.Se inmoaie o panza curata in lichid, se stoarce , si usor se aseaza carpa pe zona afectata timp de 15 minute, de 2 – 3 ori pe zi. Nu numai ca va elimina aceasta infectie, dar acesta va usura si nevoia coplesitoare de a te scarpina.
8. Lupta impotriva oboselii
Cei care merg mult pe jos, care muncesc mult fizic, privesc lamiia ca un dar din cer. Atunci cand te ajunge oboseala, se poate suge suc de lamaie prin perforarea partii de sus a fructului cu un pai, oferindu-ti un medicament care actioneaza rapid si o gustare minunata.
Exploratorii, de asemenea, utilizeaza lamaia pentru protectia impotriva multor infectiilor de la tropice. O cantitate mica de suc de lamaie va potoli setea mai eficient decat o cantitate mai mare de apa. Calatorii cu experienta declara ca, atunci cand se adauga suc de lamaie la apa potabila obisnuita, acesta actioneaza ca un antiseptic si previne starile de boala provocate de o aprovizionarea cu apa indoielnica.Uleiul esential de lamaie, de asemenea, pare sa stimuleze activitatea creierului astfel incat de fiecare data cand va simtiti obositi fara un motiv sau va este greu sa va concentrati , se adauga 4 picaturi de ulei essential de lamaie la apa pusa intr-o lampa de aromoterapie. Alternativ, se bea un pahar de apa cu lamaie la fiecare cateva ore.
9 Improspatarea respiratiei
Lamiile pot sa ajute la improspatarea unei respiratii care devine amara, uscata, dupa consumarea anumitor condimente, alcool, tigari, sau care este cauzata de o salivatie insuficienta. Pentru a pastra o respiratie proaspata, clatiti bine gura de mai multe ori pe zi cu sucul stors de la 1 lamaie intr-un pahar cu apa calduta. De asemenea puteti mestecata o felie de lamaie dupa fiecare masa lucru care va va ajuta
10. Vindecarea tensiunii arteriale
Usturoiul si ceapa s-au dovedit a fi eficace in lupta impotriva hipertensiunii arteriale, si se combina bine cu puterea de vindecare a lamaii. Adauga 3 catei de usturoi zdrobiti si 1 ceapa tocata la 1 litru de lapte rece fara grasimi sau lapte de soia. Se pune la foc mic si se lasa sa stea timp de 5 minute. Se toarna printr-o sita si raceste. Adaugati sucul stoars de la 3 lamai si beti cu inghitituri mici pe tot parcursul zilei.
Si daca suferiti de cholesterol ridicat, nu uitati ca, concentratia de pectina din lamai, impreuna cu ceilalti stimulenti ai metabolismului din lamiie pot ajuta la reducerea colesterolului.
11 Calmeaza muscaturile insectelor
In cazul in care acul este inca la nivelul pielii, se scoate cu o pereche de pensete. Masati cu 1 – 2 picaturi de ulei de lamaie, amestecat cu 1 lingurita de miere, pielea din jurul muscaturii.
Pentru a respinge insectele , se adauga 20 de picaturi de ulei de lamaie la 1 cana (250 ml) de apa si se pulverizeaza in aer. Miroase foarte placut si respinge in acelasi timp si insectele . Un alt remediu facut in casa este de a plasa un tampon de vata imbibat in ulei de lamaie in camere. Daca sunteti afara ,seara, se aplica suc de lamaie pe zone ale pielii care nu sunt acoperite de haine. Sau, se adauga 10 picaturi de ulei de lamaie la 45 ml de ulei de floarea-soarelui si frecati pielea
12. Puneti insomnia sa se odihneasca
Mai multe studii au constatat ca, balsamul de lamaie combinat cu alte plante medicinale calmante (cum ar fi Valeriana, hameiul, si musetelul), ajuta la reducerea anxietatii. Intr-un recent studiu facut , 18 voluntari sanatosi au primit doua doze separate de extras de balsam de lamaie (300 mg si 600 mg) timp de 7 zile. Doza de 600 mg de balsam de lamaie a crescut starea de spirit si a crescut in mod semnificativ calmul.
Nota traducatorului: se pare ca se amesteca 600 mg de balsam de lamiie cu valeriana, hameiul si musetelul si se pune in camera de dormit.
13. Imprastie durerea
Chiar daca are un gust amar-acrisor , sucul de lamaie are un efect puternic alcalin in organism si este, prin urmare, un agent natural impotriva excesului de acid, care este in parte responsabil pentru reumatism. Se bea sucul stors de la 1 lamaie intr-un pahar de apa calduta, de 3 ori pe zi si, daca aveti dureri severe, se inlocuieste cu sucul de la 2 lamai/ 3 ori pe zi.
Uleiul de lamaie are calitati pentru indepartarea durerilor, in asa fel incat inlatura inflamatia si usureaza durerea. Masati zona afectata in fiecare zi, cu cateva picaturi de ulei de lamaie amestecat cu 1 lingura (15ml), ulei de jojoba.
14. Salvati va stomacul
Beti sucul de la 1 lamaie stoarsa intr-un pahar cu apa calduta, dupa fiecare masa. Acidul lamaii va stimula producerea de acid gastric si activitatea muschilor stomacului
15. Spuneti adio la varice
Ulei ul de lamaie are proprietati de intarire, a vaselor de sange, care pot ajuta in lupta cu venele varicoase si venele paianjen. Pentru venele paianjen,in fiecare zi se iau 2 – 3 picaturi de ulei de lamaie si se amesteca intr-un castron mic cu ulei de jojoba, ulei de avocado sau ulei de migdale si se maseaza usor zona afectata.
Pentru varice, se adauga 6 picaturi de ulei de lamaie la 1 ½ oz (50 ml), ulei de germeni de grau, si 2 picaturi din fiecare ulei de chiparos si ulei de ienupar. Utilizati acest amestec in fiecare zi pentru un masaj delicat al picioarelor de jos in sus, in directia inimii. Pentru intinerirea venelorsi vaselor de sange se adauga 8 picaturi de ulei de lamaie la o baie calda. De asemenea, se adauga 4 picaturi de ulei de chiparos in amestec cu 1 lingura (15ml), de miere se scufunda in baie timp de 15 minute si cand iesiti, tamponati pielea pana se usuca – nu se freaca.
Nota: Daca suferiti de arsuri la stomac, rinichi sau probleme de vezica biliara sau cei care au alergie la citrice trebuie sa va adresati medicului dumneavoastra inainte de a folosi aceste remedii sau inainte de a consuma suc de lamaie. Pentru a va proteja smaltul dintilor, dupa mestecatul lamii, bautul sau clatitul cu suc de lamaie asteptati cel putin o jumatate de ora inainte de a va spala pe dinti . Frecatul cu lamaie sau cu ulei de lamiie si bautul sucului de lamaie, nu este indicat pentru copiii sub varsta de 10 ani. Lamiile sunt eficiente in fabricarea remediilor din casa , pentru o varietate de probleme de sanatate, dar in caz de boli grave intotdeauna consultati-va medicul.

PROPOLISUL

Alaturi de miere, propolisul este un produs al albinelor cu proprietati curative deosebite, folosit ca mijloc de aparare impotriva microbilor si mucegaiurilor datorita actiunii sale bactericide, bacteriostatice, antifungice, fapt ce previne imbolnavirea albinelor.


In decursul timpului oamenii au sesizat efectele benefice ale propolisului, iar daca la inceput s-au bazat pe intuitie, observatia efectelor sale benefice si utilizarea empirica a calitatilor sale, in ultima vreme oamenii de stiinta au cercetat compozitia biochimica a propolisului si l-au supus la numeroase studii desfasurate in laboratoare medicale si spitale.

Compozitia chimica reprezinta un cocktail de substante cu efecte terapeutice deosebite, cum sunt: derivatii flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenti, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu), substante antibiotice, rasini, acizi aromatici, acizi, in functie de compozitia si specia vegetala de pe care s-a cules propolisul. El contine in medie 55% rasini si balsamuri, 30% ceruri si 10% uleuri eterice, proportii care sunt asemanatoare pentru orice fel de propolis.


Derivatii flavonici (flavonoidele), foarte raspanditi in mediul vegetal, au foarte multe calitati terapeutice, cele mai importante fiind actiunea asupra capilarelor, asupra permeabilitatii si fragilitatii vaselor de sange (le conserva integritatea), efectul vasodilatator si hipotensiv. De asemenea, flavonoidele au actiune benefica asupra aparatului digestiv (fluidifica bila, antimicrobian digestiv in enterite si colite), asupra sistemului endocrin (tiroida, pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar si antivirotic; toate acestea sunt urmare a structurii lor sub forma unor molecule chimice complexe, care in organism se desfac in derivati activ terapeutic. In propolis se gaseste si acidul ferulic, cu actiune antibacteriana (bactericida si bacteriostatica) si aglutinanta (calitati utile in tratarea ranilor greu vindecabile).


Unde poate fi folosit propolisul?


Efectele benefice ale propolisului se adreaseaza unei liste foarte lungi de afectiuni. Poate fi utilizat atat extern cat si intern, fiind conditionat sub numeroase forme ce permite cele doua feluri de administrare.


Intern, se foloseste sub forma de tinctura, miere propolizata, apa de propolis, sau tablete si se recomanda in urmatoarele afectiuni :


- candidoza orala care produce afte si stomatite - propolisul se aplica sub forma de solutie glicerinata in badijonari;


- infectii gripale - are atat efect preventiv potentand sistemul imunitar cat si curativ datorita proprietatilor sale antibacteriene si antivirale; se remarca prin proprietatea sa de a nu da fenomene rezistenta, crescand totodata sensibilitatea microbilor la medicamente;


- boala canceroasa - numeroase studii, cu rezultate mai mult decat promitatoare, cu extracte de propolis, folosite atat intern cat si extern, s-au facut in diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din intreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul impiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis in tratarea cancerului la san, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice;


- prevenirea fenomenelor de ateroscleroza cerebrala precum si a accidentelor cerebrale;


- bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza progresiv inhiband dezvoltarea bacteriilor, refacand tesuturile lezate de catre acestea, favorizand eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii;


- boli digestive precum gastrita si ulcerul pot fi tratate cu success cu ajutorul curelor cu propolis;


- boli hepatice virale beneficiaza de pe urma tratamentului cu propolis; este important ca acesta sa fie poaspat pentru ca efectul antivirotic sa fi maximal;


- dibetul zaharat - tinctura de propolis poate avea efect in ambele tipuri de diabet (in cel insulino-dependent - de tip I - poate conduce la reducerea dozei de insulina, iar la diabetul de tip II poate produce o scadere a nivelului glicemiei).


In utilizare externa se pot folosi sprayuri, tinctura sau pulbere de propolis:


- arsurile - se aplica extern pe suprafata lezata, are efect regenerator, dezinfectant si anestezic; se aplica sub forma de spray si se obtine un strat potector la suprafata leziunii, arsurii sau escarei;


- eczeme infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de propolis care se tin vreme de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu unguent de propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se gaseste in comert), de 2-3 ori pe zi;


- cosuri, acne, abcese;


- ulcer de piele, ulcer varicose;


- escoriatii, julituri.




Alte afectiuni ce pot fi tratate cu propolis:


- efect benefic in varice, edeme, arsuri,


- fenomenele de tulburare ale circulatiei membrelor inferioare,


- scad tensiunea arteriala,


- sunt benefice in purpura, echimoze,


- contribuie la scaderea colesterolului.


Reactiile alergice la terapia cu propolis sunt destul de tare. Totusi ele exista si este bine sa aveti acest lucru in vedere la debutul unui tratament cu propolis. La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau in contact cu pielea, reactii alergice. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs este necesar sa facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura si vazand care este reactia. Daca apar senzatii neplacute de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar respirator sau apare inrosirea pielii, nu se va face tratament cu propolis.
Articol preluat.

LAPTISORUL DE MATCA

Cura cu laptisor de matca

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Laptisorul de matca este un aliment cu care este hranita matca precum si puietii de albine in primele trei zile de viata.

Are o mare valoare nutritiva continand proteine dintre care numerosi aminoacizi - arginina, leucina, metionina, tirozina - hormoni, lipide, glucide, antibiotice, minerale - sulf, fosfor, vitamine - B2, B6,PP - acid pantoteic

Este cel mai concentrat aliment medicament al stupului, avand efecte terapeutice foarte puternice in cantitati extrem de mici.

Proprietati:

- Fortifiant, regenerotor, energizant,vitalizant.

- Stimulator al cresterii.

- Antiinfectios, antivirotic.

- Antitumoral, anticanceros, modulator al sistemului imunitar.

- Antireumatic.

- Vitaminizant, antianemic  mobilizand rezervele de fier din organism.

- Antisclerotic, incetinind procesul de imbatranire.

- Echilibrator al sistemului nervos.

- Inlatura migrenele.

- Inlatura radioactivitatea  din organism.

- Reduce tensiunea.

- Extern, limiteaza  fenomenul de imbatranire a pielii.

- Tonifica si hidrateaza pielea, marindu-i elasticitatea.

Laptisorul de matca este indicat, intern, in convalescenta, denutritie, infectii gripale, afectiuni endocrine - intarzieri in crestere, insuficiente hipofizare, tiroidiene, corticosuprarenale si gonadice, atat la femei cat si la barbati, sterilitate feminina, frigiditate - tulburari de sarcina, afectiuni ale stomacului - inclusiv ulcere - sau ale intestinului, afectiuni hepatobiliare, afectiuni renale, afectiuni neuopsihice - sindroame neurastenice, instabilitate psihica, schizofrenie - ateroscleroza, anemii, anxietate , reumatism,artroze si artrite.

Este benefic in toate situatiile de eforturi deosebite atat intelectuale cat si fizice.

Are efecte in curele de reintinerire (10 mg pe zi) si incetineste caderea parului.

Extern se utilizeaza in unele afectiuni dermatologice - eczeme supurante, zona zoster, lupus eritematos - si in cosmetica.

Mod de administrare:

Doza este de 0,05 g (cat jumatate de bob de mazare), proaspat sau jumatate de lingurita daca este inglobat in miere pe zi, sublingual sau luat cu putina apa, dupa micul dejun.

Pentru copiii pana la 10 ani, doza se reduce la jumatate. Durata unei cure este de 30 de zile. Cura poate fi repetata dupa o pauza de 1-2 luni.

Extern se tamponeaza locurile afectate cu laptisor de matca proaspat.

In cosmetica se foloseste in tratamentul tenurilor ridate, ofilite si imbatranite.

Astfel pentru pistrui sau pete pigmentare se amesteca doua lingurite de zeama de citrice - portocale, lamai, grapefruit - cu o fiola de laptisor de matca  si se aplica zilnic pe pete.

Pentru tenurile ridate se recomanda o masca cu laptisor de matca:se amesteca o lingura ulei de masline cu doua linguri faina de secara si o fiola laptisor de matca.Se aplica pe fata si se lasa sa actioneze timp de 20 minute.Se spala apoi fata cu apa calduta.

Pentru catifelarea tenului uscat este utila masca cu banane si laptisor de matca: se amesteca o lingura pulpa de banana cu o lingura miere si o fiola laptisor de matca.Se aplica pe fata, gat si decolteu si se lasa sa actioneze timp de 20 minute.Se spala apoi cu apa calda.

Laptisorul de matca este contraindicat in hiperfunctiil hipofizare, tiroidiene, paratiroidiene si ale corticosuprarenalelor, adenoame hopofizare, tiroidiene, paratiroidiene si prostatice, ejaculare precoce, fibroame uterine, exces de foliculina, alergii, diabet, manie, delir, agitatie psihomotorie.

Articol preluat.

POLENUL

POLEN

"Daca ar disparea albina de pe suprafata globului, omul ar mai avea doar patru ani de trait"

Divina armonie a naturii

Relatia dintre albine si flori reprezinta una din minunile universului, o dovada ca regnul vegetal si animal au fost facute sa traiasca in armonie. "Albinele au nevoie de flori ca sa traiasca si florile au nevoie de albine ca sa rodeasca", spunea savantul francez Gaston Bonier. Florile produc stropii de nectar dulce spre a le atrage pe albine, care il doresc pentru a-si produce mierea. Drept recunostinta fata de darnicele flori, albinele le aduc multumire, realizand polenizarea de care acestea au nevoie. Ca urmare, se vor produce fructele, legumele, semintele. Plantele se implinesc si

au asigurata supravietuirea ca specie, iar albinele isi fac proviziile necesare pentru intarirea si sanatatea familiei, cat si pentru petrecerea in siguranta a anotimpului rece. Florile si albinele se sustin unele pe altele, spre a continua sa existe. Exista exemplu mai convingator despre armonia asezata in lume de Creator?
Polenizarea realizata de albine determina asemenea sporuri la recolte, incat valoarea acestei activitati exterioare stupului, ignorata oficial astazi, depaseste de 30 de ori valoarea mierii si a productiei de ceara inauntrul stupului. Prin viata lor, albinele sunt implicate covarsitor in existenta a sute de mii de specii din flora Terrei. Pe drept cuvant, Albert Einstein spunea ca: "Daca ar disparea albina de pe suprafata globului, omul ar mai avea doar patru ani de trait".
Cum plantele produc cu multa generozitate polenul, iar albinele il folosesc ca hrana, o buna parte este transportata la stup. Intr-o familie de albine indatoririle sunt bine stabilite. Unele ingrijesc puietul, altele formeaza suita reginei, altele asigura paza stupului, unele recolteaza nectarul, altele polenul, iar cele mai experimentate culeg rasinile pentru propolis. Albinele care aduc polen, la plecarea din stup, isi incarca gusa cu nectar. Dupa trecerea pe la flori, ele amesteca pudra fina de polen cu acest nectar, spre a forma grauncioarele pe care le transporta in cosuletele de pe picioare. Atunci cand aterizeaza la urdinis, fiecare albina intra in stup incarcata cu cate doua grauncioare de polen.

Cate flori, atatea feluri de polen

Fiecare tip de planta in parte are polenul sau specific, ca aroma, gust, culoare, forma, compozitie. Cum albinele viziteaza toate florile de primavara, vara sau toamna, grauncioarele de polen care ajung in stup vor reproduce diversitatea florala a anotimpului si locului unde traieste acea familie de albine. Ca atare, si polenul recoltat de apicultor are culori, gusturi si arome diferite si, totodata, si principii de vindecare deosebite. Ar fi ideal ca in perioada aceasta de vara, cand natura explodeaza in mii de flori, sa adaugam in hrana noastra cotidiana feluri de polen cat mai deosebite, adevarate daruri de sanatate.
Pe langa polenul poliflor, care provine de la mai multe tipuri de flori si care este si cel mai raspandit si comercializat in farmacii si magazinele naturiste, atunci cand albinele sunt duse intr-un loc unde predomina anumite plante (salcam, paducel, salvie) se obtine un polen predominant al acelei specii. Este greu de garantat ca polenul respectiv este monoflor, caci nimeni nu poate obliga albinele sa viziteze doar anumite flori. De regula, ele zboara la mai multe specii, insa florile care sunt mai abundente sunt si mai frecvent vizitate, deci polenul lor va fi cel mai mult adus la stup.

Polenul albinelor nu produce alergii

Este important de stiut diferenta intre polenul recoltat de albine (numit si entomofil) si polenul purtat de vant (anemofil). Albinele aduna doar polenul care este bun pentru hrana lor, fara a produce efecte nedorite. Ele nu recolteaza polenul care nu este nutritiv. Acele plante care produc polen nedorit nu sunt fertiliza

te de albine. De aceea, pentru a se putea realiza polenizarea lor, ele folosesc vantul care le poarta polenul de la o planta la alta. Aceste polenuri sunt de dimensiuni foarte mici, sunt usoare si au forme adaptate, incat sa poata fi duse de vant. Polenurile anemofile sunt cele care determina vestitele alergii, in timp ce polenurile recoltate de albine sunt buni nutrienti, fara sa determine alergii, mai mult decat orice alt aliment. In plus, polenul albinelor contine atat vitamina E cat si seleniu, cele doua elemente care actioneaza sinergic contra alergiilor. Asadar, la consumatorii de polen crud in doze de intretinere, reactiile alergice din sezonul febrelor scad cu 20 pana la 40%.

Un panaceu universal - polenul crud

Faptul ca albina amesteca pudra de polen cu nectar regurgitat, spre a forma granulele, este esential pentru sanatate. S-a descoperit prin cercetarile de laborator din ultimul timp ca polenul crud reechilibreaza flora bacteriana normala a intestinelor. Din acest punct de vedere, putem considera polenul crud similar cu iaurtul de cea mai buna calitate, protejeaza intestinele contra bacteriilor patogene, carora le inhiba dezvoltarea, scade absorbtia de colesterol din intestine, ofera protectie contra cancerelor hormonodependente (cancer de san, cancer de prostata).

Raiul albinelor - o pajiste inflorita

De asemenea, flavonoidele din polen contribuie la diminuarea pierderii de calciu din oase, prevenind osteoporoza, in vreme ce calciul si vitamina D, pe care le contine in cantitati importante, sunt implicate in intretinerea tesutului osos.
Polenul imbunatateste si activitatea creierului. Este foarte util pentru persoanele care desfasoara munca intelectuala, deoarece le creste capacitatea de lucru si scade fenomenele de oboseala, reduce efectele stresului, diminueaza depresia psiho-emotionala. Acei oameni care obisnuiesc sa ia polen sunt mai voiosi si mai optimisti.

Precautii de administrare

Polenul reprezinta una dintre cele mai importante surse de proteine vegetale, atat cantitativ, cat si calitativ. Toti aminoacizii esentiali sunt prezenti in polen. Mare parte dintre proteinele polenului sunt sub forma de aminoacizi, adica direct absorbabili in tubul digestiv, fara a mai necesita vreun efort digestiv. Continutul ridicat de proteine impune o mica precautie la administrare, necesara pentru confortul pacientului. Proteinele, odata ajunse in stomac, stimuleaza secretia gastrica. Din acest motiv, daca persoana nu a mancat nimic, daca are deja o sensibilitate gastrica si este incepatoare in folosirea polenului, poate aparea o senzatie de arsura; manifestarea este mai frecventa daca se foloseste polen uscat. Spre a evita aceasta neplacere, este indicat ca cei care nu au mai luat polen, atunci cand incep administrarea lui, pentru o vreme sa il ia dupa ce au mancat si sa inceapa cu doze mai mici. Daca a trecut o vreme si s-au obisnuit, pot trece la administrarea pe stomacul gol, adica asa cum el se absoarbe cel mai bine. Chiar si cei care au avut gastrite sau ulcere isi pot permite acest lucru, intrucat polenul crud hraneste si intretine mucoasa gastrica.

Un tezaur de vitamine si minerale

In polen se gasesc toti micronutrientii atat de importanti pentru sanatate care lipsesc, de regula, din alimentele moderne, datorita supraprocesarii lor. In polenul crud sunt prezente atat vitamine lipo-solubile (A, cu carotenoizi numerosi, D, E, K), cat si vitamine hidro-solubile (C, B1, B2, B3, B5, B6, B12). Toate mineralele prezente in corpul omenesc sunt prezente si in polen; intre ele sunt de mentionat fierul, calciul, zincul, magneziul, seleniul, fosforul. De asemenea, contine enzime si pro-enzime. Un organism care are orice carenta de micronutrienti si-o poate compensa din polen. Si diabeticii pot lua polen, desi acesta contine si glucide (in medie 20-30%). S-a demonstrat ca administrarea a 2-3 lingurite de polen pe zi, la diabetici, ajuta la obtinerea si intretinerea unui nivel glucidic mai bun, la reglarea tuturor functiilor corpului si obtinerea unei stari generale de bine.

Pasunile naturale ale Romaniei fac ca mierea noastra sa fie de exceptie

Prin continutul de proteine de calitate, fier si vitamina B12, polenul le este indicat si persoanelor cu anemie sau astenie, in special asociat cu laptisorul de matca. Este util in oboseala cronica (chiar si pentru reducerea nedoritelor cearcane), la persoane debilitate, copii hipotrofici, subponderali, la cei cu retarduri de la nastere.
Foarte importanta este prezenta in polen a rutinei, numita si rutozid sau vitamina P. Ea are rol de trofic al peretelui vascular si antiagregant plachetar. Astfel, polenul se face util persoanelor cu afectiuni cardio-vasculare, inclusiv accidente vasculare cerebrale, infarcte miocardice acute sau cronice, arteriopatii cronice obstructive, afectiuni diverse ale vaselor mici, cat si ale sistemului venos, cu risc de tromboze. Prin bogatia sa in proteine si vitamine, polenul este si un excelent trofic hepatic.
Din punct de vedere hormonal, unele persoane se tem de incarcatura polenului in hormoni masculini. De fapt, aceasta este o idee invechita, ce porneste de la faptul ca polenul reprezinta celula sexuala masculina a plantei. Practic, aceasta idee a fost infirmata de cercetarile biochimice asupra plantelor. In fapt, prin efectele sale nutritive profunde si complexitatea sa, stimularea este mai mult functionala decat hormonala. Polenul ajuta la intretinerea potentei si la recuperarea functiei reproducatoare masculine, fiind util in infertilitatea masculina. Dar se foloseste si la femeile cu infertilitate, deoarece hraneste bine toate tesuturile reproducatoare.

Polenul si laptisorul de matca: unde-s doi, puterea creste

Daca polenul este administrat impreuna cu laptisorul de matca crud, toate efectele polenului sunt amplificate, iar cele ale laptisorului sunt desavarsite. Polenul si laptisorul actioneaza sinergic, se sustin unul pe celalalt, completandu-se si imbunatatind intreaga lucrare asupra organismului aceluia care le consuma, orice problema ar avea acesta.
Pentru barbati, este foarte important efectul asupra prostatei. Sunt deja numeroase studii facute in laboratoare din multe parti ale lumii, prin care s-a dovedit eficienta lui in tratarea atat a adenoamelor de prostata, cat si a cancerelor de prostata. La barbatii sanatosi, care il iau in mod curent, polenul intretine buna functionare a prostatei, prevenind hipertrofierea si imbolnavirea acesteia.

Polen crud - polen uscat

Polenul crud este acela care imediat dupa ce a fost luat din recoltatorul atasat stupului este trecut in congelator, pentru pastrare.

Pana in ultimii ani, modalitatea uzuala de pastrare peste an era sa fie uscat. Nimeni nu pune la indoiala beneficiile pe care le aduce, dar atunci cand se usuca la caldura, se distrug lactobacilii, bifidobacilii, drojdiile, o mare parte din vitamine, enzime, pro-enzime, deci actiunile polenului sunt reduse. La polenul crud, tinut in congelator, aceste proprietati sunt conservate, iar gustul si aromele sunt mult mai placute. Scos din congelator, nu se degradeaza foarte repede, poate rezista aproximativ 10 zile.
Administrarea polenului este ideal sa se faca dimineata, dar uneori se poate imparti in mai multe portii. Cand sunt probleme de sanatate, se pot administra doze de 4-6 lingurite obisnuite pe zi sau mai mult, in functie de problemele fiecarei persoane. Este bine sa se inceapa cu 2 lingurite pe zi si sa se creasca progresiv, pana la doza optima, care se pastreaza constanta o vreme. Dupa ce s-au acoperit posibilele carente si s-au echilibrat functiile corpului, se poate trece la doza normala de intretinere a unei persoane sanatoase.
Cantitatea utila pentru cei sanatosi este considerata de 15 g/zi, adica aproximativ 3 lingurite obisnuite. La copiii mai mici, ajung 2 lingurite pe zi, iar la cei sub un an, 1/2-1 lingurita pe zi. Ar fi suficient sa se ia cate 5 zile, in fiecare saptamana. Barbatii pot lua chiar si zilnic, toata viata. E ideal ca polenul sa fie dublat de laptisorul de matca, mai ales pentru intretinere la femei, de exemplu, cate 1-3 ml/zi, 5-7 zile pe luna.
Ca modalitate de administrare, in general, polenul este bine sa fie dizolvat. Daca este luat simplu sau doar amestecat cu miere, tubul digestiv nu reuseste sa absoarba intregul continut nutritiv (mai ales in cazul polenului uscat) si o parte se elimina odata cu fecalele, ceea ce constituie o nefericita pierdere. Daca este pus la dizolvat, cu 20-30 minute inainte de administrare, el se va absorbi 100%. Se poate dizolva bine in mai multe feluri de fluide: apa cu suc proaspat de lamaie, iaurt (kefir, sana, lapte prins), bors, sucuri proaspete din fructe si/sau legume. Pentru placerea gustului poate fi adaugata miere.

Tratamentul tumorilor

In privinta pacientilor cu tumori, am mai amintit despre triada de aur propolis - zeolit - laptisor de matca, care are efecte terapeutice foarte puternice. Iar polenul in combinatie cu ele aduce suportul nutritiv cu micronutrienti si cu hranire functionala, asa de necesara intr-o afectiune atat de grea. La acesti pacienti, in special la cei care urmeaza chimioterapie, combinatia numita sustine ficatul greu incercat, moduleaza imunitatea, energizeaza.
Unele persoane se intreaba daca polenul nu hraneste si tumorile. Raspunsul e clar: nu, polenul nu hraneste tumora, la fel cum nici alimentele sanatoase nu o fac. Doar alimentele denaturate, superprocesate si aditivate chimic sunt surse de producere si de intretinere a tumorilor. Din teama exagerata de a nu hrani tumora, nu trebuie sa spoliem intreg corpul de principiile nutritive necesare, caci va fi slabit in fata bolii, care il poate dobori.

Lan de cicoare

Polenul este un nutrient functional, ca si laptisorul de matca. Lipsit practic de toxicitate, el este deja recunoscut drept aliment in unele tari, precum Franta, Belgia, Uruguay. In apiterapia internationala, este deja faimos experimentul facut in 2009, pe propria persoana, de catre Antonio Couto, un apifitoterapeut experimentat din Portugalia. El a tinut o api-dieta, constand din polen si miere in principal, alaturi de putin laptisor de matca, propolis si sucuri proaspete de fructe. A mancat timp de 6 luni de zile cate 250 grame de polen crud pe zi, repartizat la cele 3 mese, impreuna cu cele mentionate mai sus. In acest timp, analizele de sange si functiile corpului au fost normale, greutatea a scazut cu 6-7 kg (de mentionat ca pornise de la o greutate normala), se simtea foarte bine din toate punctele de vedere, era energic si lucra normal. A oprit aceasta dieta nu fiindca nu ar mai fi rezistat, ci deoarece a considerat ca scopul a fost atins, anume - de a demonstra ca se poate trai la parametri normali chiar si numai cu produse apicole.
Eu insami, impreuna cu sotul meu, trecand in acest an printr-o lunga perioada de munca de mare intensitate, am luat din ianuarie si pana in iulie cate 50 grame de polen pe zi si cate 8-10 grame de laptisor de matca. Efectul a fost ca am reusit sa ne desfasuram normal activitatea, cu energie, fara probleme de sanatate sau oboseala. Si fara nici o reactie secundara.
La administrarea de durata a polenului si laptisorului am mai observat la pacientii nostri cum se normalizeaza, pas cu pas, aspecte care nu erau in prim-planul atentiei de la inceput. De exemplu, parul de pe cap s-a indesit si si-a recapatat vigoarea. Parul de pe corp, la femei, a crescut mai putin si mai rar, iar la barbati s-a fortifiat, in cazurile in care era necesar.
Din punct de vedere genetic, polenul, ca celula tanara reproducatoare, aduce acizi nucleici de cea mai buna calitate, integri in intreaga lor structura informationala, cat si la capete (numite telomeri). Degradarea telomerilor in orice organism viu este asociata cu procesele de imbatranire. Acelora care il consuma, polenul le aduce telomeri noi spre sustinerea celor depreciati din celulele proprii. Mai mult, aduce informatie naturala proaspata, nealterata, cat si energie vitala curata, regeneratoare. Pastreaza tineretea la cei sanatosi si ii ajuta pe cei care au afectiuni genetice.
Viata plantelor nu ar fi posibila fara polen. Viata omului nu ar fi posibila fara plante. Polenul genereaza viata in toate sensurile cuvantului, in ciclurile naturale ale globului terestru, cat si in randurile acelora care il consuma drept aliment. O albina viziteaza peste 300 de flori pentru a colecta o granula. Cata ravna le-a daruit Dumnezeu, ca sa ne daruiasca o singura lingurita de polen

•  Articol preluat, scris de Dr. Cristina Aosan

MIEREA

* Pe toate marginile de drumuri, apicultorii isi vand recolta de miere a acestei veri. In cazul ca veti cumpara un borcan, nu uitati ca elixirul pe care-l contine nu este doar o hrana cu gust divin, ci si o farmacie la purtator *

Inca din timpurile foarte indepartate, oamenii "vanau" mierea albinelor, lucru infatisat pe o pictura rupestra dintr-o pestera din Valencia (Spania), datata cu 10.000 de ani in urma. Din perioada 2700 i.Hr., pe tablitele de argila ale culturii mesopotamiene au ramas inscrisuri care atesta mierea ca medicament. O mie de ani mai tarziu, in Egipt, apare intr-un retetar medical. Indienii foloseau mierea, dar si ceara, ca medicamente. Putini oameni stiu ca Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor. Strabatand mileniile pana in primele trei decenii ale secolului XX, mierea apare in scrieri istorice insemnate, in tratat

e de chimie si farmacologie. Ulterior, dispare din farmacopei in mod subit. Proba timpului, prin mii de ani de terapie cu miere, a palit in fata descoperirilor "uluitoare" ale chimiei...
Pe langa calitatile generale ale mierii de albine, prezente la orice sortiment, mierea are si anumite proprietati particulare, conferite de specia de planta si de materia prima recoltata de catre albine.

Cum recunoastem mierea curata de stup?

Privind mierea din borcan, este important de stiut ca doar cea naturala cristalizeaza. Iar cat timp este fluida, are o anume elasticitate: daca este lasata sa curga dintr-un vas inclinat, atunci cand il miscam spre a stopa curgerea, fluxul nu se intrerupe brusc: persista un filament de miere, care are o miscare elastica de urcare-coborare, din care se mai pot desprinde una-doua picaturi.



Cum se pastreaza mierea

Spre a-si pastra toate proprietatile, mierea trebuie tinuta bine inchisa, la intuneric, la o temperatura recomandata de 14gr.C. La temperaturi mai mici, cristalizeaza repede. La temperaturi mai mari, se pierd aromele si se inchide la culoare. Expusa la soare, lumina si caldura distrug enzimele si vitaminele.

Mierea de mana

In principal, albinele culeg nectarul produs de flori, spre a prepara mierea. Atunci cand nu au la dispozitie flori, ele recolteaza seva de la arbori si produc mierea de mana. Aceasta poate avea origine strict vegetala, cand se colecteaza direct de la suprafata frunzelor ori lastarilor tineri, sau poate fi de origine anim

ala, cand se interpun niste insecte mici, numite afide. Acestea se hranesc cu seva copacilor pe care o sug de la nivelul scoartei, apoi elimina o excretie speciala, cu mare continut de zaharuri si alte principii nutritive, pe care o recolteaza albinele.
Cel mai frecvent, mierea de mana are culoare brun-inchisa, dar uneori poate fi transparenta, alba, galbuie sau rosiatica. Este cea mai bogata in oligoelemente si cea mai fortifianta, dupa cum si copacii de la care provine sunt mai vigurosi decat plantele ierbacee. Cantitatea de minerale este mai mare la sorturile inchise la culoare. Mierea de mana este indicata in urmatoarele afectiuni: deficienta de vitamine si minerale, osteoporoza, anemie, astenie, debilitate, fragilitate. Proprietatile antibacteriene si continutul in enzime al mierii de mana, in special provenita de la conifere, sunt mai mari decat la mierea florala.

Mierea cristalizata si mierea lichida

Imediat dupa extragerea din faguri, mierea este fluida. Dupa un timp, ea cristalizeaza, ca semn al naturaletii sale. Acest fenomen se produce in functie de compozitia glucidica si raportul fata de apa. Cu cat este mai multa glucoza si mai putina apa, cu atat cristalizarea se produce mai rapid. Un continut ridicat de fructoza intarzie fenomenul de cristalizare.
Mierea de salcam poate sa ramana fluida pana la 2 ani sau mai mult. La fel mierea de crusin. Nici cea de castan comestibil nu cristalizeaza usor. Daca mierea este fluida mult timp, atunci o putem alege pentru pacientii cu necesar redus de glucoza. Aceste sortimente pot fi utilizate in cantitati mici (1-2 lingurite/zi) si de catre diabetici. Varietatea disponibila la noi cu cea mai multa fructoza este mierea de salcam. In aceasta categorie intra si mierea de lavanda, mai putin produsa in Romania, precum si cea de rozmarin.
Mierea cristalizata isi pastreaza proprietatile nutritive si medicinale dinaintea solidificarii. Ea poate fi consumata ca atare, cu aceleasi efecte. Totusi, cei ce doresc sa o refluidizeze pentru aspectul sau mai placut trebuie sa stie ca la incalzirea peste 42gr.C se degradeaza enzimele si vitaminele, dispar uleiurile volatile si aromele, iar proprietatile terapeutice se pierd in cea mai mare parte. Totodata, la caldura excesiva apare un compus toxic, numit hidroxifurfurol, derivat din fructoza; gustul poate deveni caramelizat. Continutul mierii in hidroximetilfurfurol este un criteriu important de calitate si de loialitate. Mierea care ramane fluida mult timp, pe rafturile magazinelor, este foarte probabil ca, din ratiuni comerciale, sa fi fost tratata la temperaturi inalte sau chiar chimic, spre a impiedica cristalizarea.
Unele soiuri de miere formeaza in mod spontan cristale mici, capatand o consistenta cremoasa, placuta, asemanatoare serbetului, care ne aminteste cu nostalgie de copilaria de la bunici. Asa este mierea de rapita sau mierea de salcie, ambele cu gust foarte bun. Mierea de rapita cristalizeaza repede, chiar la doua saptamani de la extragerea din faguri.

Soiuri de miere si utilizarea lor

Mierea monoflora se obtine din stupii care sunt deplasati in locul unde o anume planta creste in cultura (ex. cimbru, coriandru) sau masiv, ori din stupinele fixe, daca extractia mierii se face dupa fiecare perioada de inflorire a plantelor din zona. De exemplu, dupa inflorirea salcamului, se scoate mierea de salcam, iar dupa tei, mierea de tei. Daca exista si lanuri de floarea-soarelui, se poate obtine aceasta miere, care mai este numita si de turnesol. Numim miere poliflora pe cea obtinuta prin recoltarea de nectar de la numeroase plante, de regula in stupine fixe, in locuri unde flora este variata sau cand extractia se face fara relatie cu perioadele de inflorire ale plantelor din zona.

Mierea poliflora cristalizeaza de regula in circa trei luni. Acest tip de miere este calmanta, expectoranta, antibacteriana, diuretica. Se foloseste ca tonic general si in tratamentul plagilor.
Mierea de salcam este expectoranta, calmanta a tusei, diuretica, antidiareica, indicata pentru suferinte gastrice. Mierea de tei este un bun sedativ nervos, utila in tuse, insomnii, laringite, bronsite, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, imbolnaviri ale vezicii biliare si rinichilor. Mierea de floarea-soarelui este utila in ateroscleroza. Mierea de menta este analgezica si usor carminativa, tonica, antiseptica, utila in dischinezii biliare si gastrointestinale; are continut ridicat de vitamina C. Mierea de trifoi are efect diuretic, antidiareic, expectorant. Mierea de mustar se recomanda in afectiuni ale aparatului respirator. Mierea de conifere are actiuni antiseptice, antiinflamatoare, atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare; este diuretica. Mierea de munte este utila in afectiuni inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii si pentru rani purulente. Mierea de castan comestibil, cu gust placut, dulce-amarui, imbunatateste circulatia sanguina, in special pe cea venoasa. La fel mierea de hrisca, care este de culoare brun-inchisa, cu aroma extrem de placuta si nu se solidifica.

Afectiuni oculare

O utilizare mai putin cunoscuta a mierii este in terapia afectiunilor oculare. Conjunctivitele (eritematoase sau purulente), blefaritele, iritatiile dupa expunere neprotejata la sudura sau dupa extragere de corpi straini, fenomenele alergice oculare, keratitele, ulcerele corneene pot fi tratate prin simpla instilare de miere naturala, fluida. Un tratament usor, la indemana oricui. In Mali, se pune in mod traditional miere in ochii bolnavilor de pojar spre a preveni afectarea corneei. In India, mierea locala de lotus este considerata panaceu pentru bolile de ochi. La noi sunt potrivite mierile fluide de salcam sau castan comestibil.

Infectii bacteriene

Anumite tipuri de miere monoflora au capacitati antibacteriene importante. In ordine descrescatoare, se mentioneaza mierea de rapita, de mana, de papadie, lavanda, floarea-soarelui. Studiile facute in numeroase laboratoare din lume i-au dovedit puterea bactericida fata de numerosi germeni, intre care streptococul, stafilococul, enterococul, dar si helicobacter pylori. Fata de helicobacter pylori, o actiune deosebita a dovedit mierea de cimbru.

APLICATII EXTERNE

In aplicatie externa, mierea este un remediu de exceptie pentru tratarea ranilor dificile, adanci, anfractuoase, infectate, mai noi sau mai vechi. Poate fi utilizata pentru escare, abcese fistulizate, alte tipuri de plagi cu lipsa de piele sau de tesut subcutanat. Se foloseste miere curata, fluida, care se toarna pe intreaga rana, incat sa o umple; in cazul fistulelor, se introduce cu seringa. Mai intai, mierea distruge microbii si dizolva resturile necrozate, pe care le fluidizeaza usurand eliminarea lor. Marele avantaj este ca, mierea fiind fluida, poate patrunde pana in cele mai inaccesibile zone ale plagii. Ramane o suprafata curata, pe care apar muguri de crestere ai tesutului normal. Un tratament facut corect conduce la completarea progresiva a lipsei de tesut, pana la umplere. Cand s-a ajuns la nivelul pielii sanatoase din jur, se produce o epitelizare cu cicatrice minima.
Profesorul francez Bernard Descottes a facut tratamente cu miere, timp de peste 20 de ani, in clinica sa de chirurgie din Paris. Astfel a reusit sa rezolve cazuri numeroase, ce pareau fara de speranta in chirurgia conventionala.
Mierea este utila si in arsuri. In special la arsurile cu rani deschise, mierea aduce alinare si mari beneficii. Turnata chiar si imediat dupa accident, in strat gros si acoperita bine cu pansament, ea curata leziunile, fereste de microbi, absoarbe caldura si secretiile, reconstruieste din adanc.
O alta aplicatie externa deosebita este masajul cu miere. Este o metoda particulara de masaj, ce utilizeaza cantitati mici de miere, in raport cu suprafata tratata. Se extrag din corp prin piele numeroase materii toxice. Sunt curatate si stimulate circulatia sanguina si limfatica, glandele sudoripare si sebacee, se flexibilizeaza tesuturile. La finalul sesiunii, realmente se elimina din piele o materie reziduala cu aspect grasos, culoare alba-galbuie (chiar cenusie la fumatori) care contine diverse toxine; cele mai neasteptate substante detectate in laborator au fost plasticul si metalele grele. Pielea ramane curata si catifelata, iar pacientul se simte bine, relaxat. Masajul se face pe spate, cel mai frecvent, pentru detoxifiere si intretinere. Se poate practica insa si pe alte zone ale corpului, in functie de problemele de sanatate ale fiecarei persoane.
O aplicatie in cosmetica a masajului cu miere de albine este pentru zonele cu celulita, unde aceasta se reduce, iar pielea devine neteda. Tot in scop cosmetic, se poate folosi si in aplicatie simpla pe pielea fetei si a decolteului sau oriunde pe corp. Se lasa sa actioneze minimum 15-30 de minute, apoi se spala cu apa. Daca durata de actiune este mai lunga, efectele vor fi mai placute. Pielea se curata si este bine hranita, se invioreaza si devine catifelata. Prin combinarea mierii cu alte produse apicole si vegetale, se pot obtine masti de fata si corp cu efecte mult mai puternice.

Articol preluat,scris de dr Cristina Aosan